vineri, 31 decembrie 2010

... doamna JA de 11

"oooOOO ce nămetenie se-arata
vaz picioroagele lui 11, asa de aproapeee... "


(un fierbinte) LA MULTI ANI !
tuturor prietenilor mei virtuali si nevirtuali.
:)

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Si elefantii zboara sa stiti

Am primit azi - acest link (un filmulet) - imagine, sunet, dans - desert, mare, oameni, elefanti, gheparzi, hiene...
Ceva foarte frumos... ireal de frumos.
Da. E cu animale asa ca o sa-l pastrez aici prin arhive.
:).










Cartea hand made - cinasha bat-o vina, cu DVD-ul soundtrack este de gasit aici
Azi dimineata, când am deschis ochii, tropaiau picurii parca erau oastea lui Stefan cel Mare, ma si mir ca am mai putut tine geana pe geana în vacarmul aiesta. Afara o vreme de împuscat iepuri... si cum n-am stergatoare la geamurile de la balcon, cel mai bine nici sa nu ma gândesc la iesiri în aer liber sa-mi ud blanita. Corect, stau acasa si ma apuc de teme. De luni doream sa atac leapsa copilariei venita de la Cat, tetris... beau nici eu nu mai stiu...

Dar a aparut o problemuta. Nu pot vorbi in numele lui M pâna nu v-o prezint pe N. Vina pentru carti si ce-a citit sau nu M, o poarta în totalitate N. Dar mai întâi sa vedem cine e N.

N. sora mai mare a lui M, un copil precoce (rau de tot). La vârsta de 3 ani se îndragostise definitiv si irevocabil de Manon din opera Pucini. Sa vina orice sa-mi spuna orice... nu cred, sa cunosc alt copil de 3 ani îndragostit de opera. E peste putinta mea de întelegere. Si nu a fost ceva trecator ci, ceva ce o marcase in asa masura încât acel nume nu avea sa ramâna o amintire pierduta in neant. Cu el avea sa-i scrijeleasca numele "fratioarei ei" - caci asa se exprima la cea vârsta...
[in limbajul ei curent (la 3 anisori) sotul scroafei era scrof... iar surioara - fratioara :) etc.].

N era tipul baietos, ce se dadea de pamânt cu oricine, pentru o trotineta sau tricicleta, asta pâna în momentul în care, în clasa întâi a descoperit alfabetul. Pentru ea, a fost ca o noua ingenioasa jucarie. Impactul citirii si al scrierii au fost pur si simplu devastatoare. De cum a terminat de învatat alfabetul, orice carte îi pica in mâna, o devora în doi timpi si trei miscari. Aparuse o singura problema... singurele carti prezente în casa când ea implinise 7 ani jumate erau câteva romane politiste de Agatha Christie, Regina Margo, si o carte groasa, cu coperti cartonate si cu 2 buline pe fata pe care scria cu litere groase, negre - typo Helvetica - Dermato-Venerologia.

Cu romanele politiste a fost floare la ureche si repede ajunsese la cartea mare, groasa, alba, cartonata. Cartea, cu vreo 500 de pagini, era plina de imagini "grele", studii de caz, prezentare, tratamente, iar numele medicamentelor si componentei, în general, în latina. Nicidecum o carte digerabila la acea vârsta, si greu digerabila si pentru oameni la 20 de ani. Cu toate ca nu întelegea nimic, cu toate ca denumirile-i latine îi erau ermetice... a parcurs-o din doasca în doasca! (ce înseamna sa nu ai alte optiuni de citire;)). Sa nu va imaginati ca acea carte a ajutat-o în vreun la cazul real de a intâlni, pe viu, un astfel de caz. Atunci se facea verde la fata, si se-nmuia ca un marzipan pus la topit, de nu era un scaun prin preajma sau un stâlp sa se prinda, o culegeai de pe jos LOL.

Pentru ca maica-mea vazuse atractia irezistibila a lui N catre carti s-a hotarât sa-i cumpere fetei orice carte dorea "Copiii mei trebuie sa stie carte" - zicea cu voce tare oricui întreba... si asa a inceput N sa-si construiasca biblioteca, ce avea sa fie în cele din urma, una serioasa, din care nu lipsea nici filozofia, nici religia, dar mai ales beletristica. Singurul sector neacoperit ce-i ramasese lui M a fost cel legat de povesti nemuritoare, carti cu desene, matematica, si fizica :).

Pasiunea lui N era în crestere, asemenei unui vulcan ce nu atinsese punctul de maxim - urma sa erupa undeva, cândva. Asta s-a întâmplat prin clasa a IV-a, când dintr-o întâmplare nefericita, M s-a gripat, si a trebuit sa ramâna la pat, acasa. N vezi doamne, sub aspectul unei supragriji pentru sora ei, îi zice:

- Stai aici si ma astepti. Eu ma duc la învatatoare si o rog sa ma lase sa stau cu tine... ca uite, ce rau tusesti... etc.

Când P a iesit pe usa, M moarta de curioasa pentru orice era legat de N, tusti s-a dus la usa si si-a proptit ochiul pe gaura cheii. Holul unde era aparamentul semana cu o omida cu 16 picioare. Fiecare picior era o usa la un apartament. La unul din capete era casa scarilor iar la celalalt o mijire de balcon. Cu surprindere a vazut M, ca N, în loc sa mearga spre casa scarilor... a luat-o în sens invers - catre balcon, si a stat acolo nemiscata, vreme de vreo 15 min. La M mai i se bulbucase ochiul de la curentul de pe hol :D, dar nici nu s-a retras de la gaura cheii. N s-a reîntors ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic nefiresc, a intrat în casa, si s-a asezat linistita la citit. M a întrebat-o:

- Ai fost la scoala?
- Sigur ca am fost. A zis doamna învatatoare ca pot sa stau cu tine :).

M privea înmarmurita seninatatea cu care mintea, si-si înghitii cuvintele, doar ochii îi ramasesera mariti de uimire. A doua zi la fel, a treia iara. M simtea ca se sufoca daca nu face ceva. "O sa fie bai, îsi zicea... asa ca si-a luat inima-n dinti si i-a zis la maica-mea. Ea, fara sa zica nimic, se prezinta la scoala a doua zi.

Învatatoarea shoc
-VAI, da' cum de ati venit?!!! De când încercam sa dam de Dvs. N n-a fost DELOC, semestrul II si III, la scoala si nu-i putem încheia situatia!
ZBANG - la maica-mea i s-a naruit totul în fata ochilor, abia se mai tinea pe picioare la ce-i auzea urechile. Fata ei, lipsea si mintea cu nerusinare... toate în numele cartilor! :D, soarele lor.

Nu-i de povestit ce a urmat, cine a capatat-o pe coaja si-n care ordine. Maica-mea o abtiguia pe N, N pe M - ca nu si-a tinut gura etc... era un lant al dezamagirilor :D. Cu toate acestea, cartile-i erau de neluat de la gura. Nici nu facuse 14 ani si citise filozofia lui Blaga, James Joyce, Thomas Man, Kafka si alti autori foarte grei. Pentru M era o mare nedumerire, deoarece N prefera cititul în locul multor alte actiuni extra... si de multe ori o gasea cu ochii rosii, în vreo camera, în urma vreunei lecturari. Iar M din ce în ce mai nedumerita o întreba:

- De ce plângi?
- Pai asa o drama s-antâmplat.
- Unde? Cine? Cum?
- ... în carte... si povestea nitel din ea. Iar M o asculta cu atentie fara sa înteleaga o iota...
- Dar daca iti fac rau, si plângi, de ce o mai citesti? (si M avea grija ca de acea carte sa nu se atinga LOL...).
Cartile o maturizasera înainte de vreme pe N. Isi gasea prieteni doar oameni mai mari cu 10 - 20 de ani cu care sa poata discuta. Era ca o zeita grava. De o frumusete clasica, sculpturala, dar exagerat de serioasa. Arareori râdea, cu pofta... niciodata... era ca si omul ce gustase totul înainte de vreme.
 
Si pentru ca totul venise prea iute... azi ne distram uneori, si o aud zicând.
- Dupa o anumita vârsta nu mai citesti beletristica... ca nu-si are rostul LOL... si o gasesc citind retete culinare sau carti de religie sau medicina - caci o oaresce curiozitate i-a ramas deschisa spre acest sector...
 
Urmatorul episod - e despre M...

miercuri, 8 decembrie 2010

leaps lepsoi motoi

Ma intreba Cat prin vara care sunt cartile mele recente, Tetris ma întreba si ea într-o leapsa tot ceva de genul asta. Totul era în regula si doream sa-mi fac temele (eu, ma stiti, catel serios) doar ca aveam o mica- MARE problema. Cartile mele la acea vreme stateau împrastiate vraiste în jurul patului, pe pat, sub pat, candelabrul devenise ecologic îmbracat în celuloza... greu sa mai gasesti o carte, ce sa mai spun ca ma culcam pe capitolul întâi din Idiotul si ma trezeam pe capitolul 4 din Caligula. Ca sa ajung la cafeaua de dimineata demaram pe skate-ul Ghidul lenesului, pe urma savuram cafeaua pe "Cafe au Lait... ufff . Slava domnului ca am ajuns in sfârsit sa am putina ordine intre ele. Pentru asta am lipsit atâta amar de vreme.
A trebuit sa merg la padure, sa-mi adun lemne pentru biblioteca (am vrut mesteacan... m-am multumit cu combinatia mesteacan / stejar) si uite asa mi-am croit eu biblioteca cu 24 de casute, si ca sa pot sa-mi plasez si un pat regesc cu baldachin pe mijlocul camerei am asezat toate cartile din biblioteca pe 2 rânduri. Acuma stau ele precum sardinele intr-un spatiu intim iar eu ma lafaiesc intr-un bazin de cearceafuri fosnitoare (si nu din celuloza :D)

Leapsa avea întrebari. Multe. Fara numar. Nu-i bai. Nu le mai stiu care erau. Am plasat aici câteva din casutele la îndemâna... care sunt si cele apropiate de preferintele mele. E mai simplu asa :)


Multe din carti luara calea pribegiei. Cele cu specific "muncesc", nici nu sunt prezente aici, ci la o aruncatura de privire fata de fereastra luminata din turnul castelului. Acolo marea parte a tipariturilor sunt povesti în imagini sub forma de case, gradini, culori, simboluri, tehnici si documentatii... iar printre ele, culmea, apar ceva carti de poezii ;). La M îi plac mult acele cartulii mici, pe care le ia uneori la maruntiri, citindu-mi cu voce tare.
Crescând în acea camera intima m-am atasat mult de cartile ei cu imagini, pentru ca pe alea le întelegeam si eu. Daca erau scrise si în limbi nestiute era perfect... lasând loc imaginatiei.

Câteva din cartile de mai sus M le citeste si reciteste permanent... De ce oare?!?... si nu m-am abtinut sa nu o întreb intr-o buna zi. La care mi-a raspuns:
- JA mama... o sa întelegi tu cândva, ca rotundul ce sta pe umeri - asta înfipt între cele doua urechi, nu e facut sa tina toate informatiile într-însul. El e doar bookmarkul catre exterior si e cel mai prost mediu de stocare ce exista, crede-ma... la ce bun sa-l ai când atunci când întrebi pe cineva de o carte o sa primesti de cele mai multe ori raspunsul "Da, mi-a placut, sau nu mi-a placut si înca vreo 3 fraze rezumative". Pentru ca nu asta este scopul în cele din urma.

JA o asculta cu urechile ciulite si fruntea încretita puternic, întelegând doar pe jumatate cuvintele. Eu am memoria a milioane de mirosuri distincte, îsi zicea - stiu exact ce si de unde este. Am o biblioteca de sunete, de la fosnetul pungilor, clantanitul cheilor, pâna la glasul grav al pamântului... cum poti sa nu reti toate literele dintr-o carte? Cum poti sa nu vorbesti fluent ca si cum ai pune acul de la pikap într-un punct de pe placa si sa continui singur o poveste de-a lui George Bernard Shaw (de ex Cezar si Cleopatra - pe care M o asculta în bucla). Eu o stiu pe_de_rost ;)... oooo Cezar acela, prea batrân, prea întelept... si ea atât de tânara si nestapânita... astia doi într-unul ar fi facut un om întreg. Oricum, eu am concluzionat demult, ca numele CEZAR este destinat întelptilor, avându-l pe al meu CEZAR din "Cezar si câinii" (Animal Planet) unde ma distrez copios la dresajul stapânilor. :D :D :D

- Ehei, JA, cartile au cu totul alt dichis, continua M dialogul. Pe ele nu trebuie sa le repeti, nu trebuie le citezi la fiecare pas. Cu cartile te îmbraci pe interior, sunt ca si straiele vechi sau noi... pentru ca o carte buna te schimba la "pipota" LOL. Abia când sunt parte din tine, când nici tu nu mai sti de unde vine porumbelul de-ti iasa din gura, înseamna ca acele carti si-au facut datoria...
----------------------------------------
la cuvântul recente, foarte recente: Culianul, Intelepciunea antica, Flatland, putin din Dialugurile lui Platon, si Noile mitologii