legenda sosetelor nepereche

- Vaaaai. Dar te-a costat o avere biletele la acest spectacol, asa-i?

Zise ea, privindu-l cu atentie cum învârtea între jeliboane cele doua instrumente conice, usor transparente, ce luminau spatiul din jur într-un mod bizar. Nu stia exact la ce foloseau însa, era stiut ca orice vizionare speciala venea cu tot felul de instrumentare auxiliare, care mai de care, mai ciudate. Fusesera ochelari cu lentila cilindrica sau acea tableta ce o  înghitiai pe gura sa vezi mai bine cu ochii LOL... si-acum aceste palarii funky cu bor clopot exagerat de larg... El se apropie de ea si îi puse cascheta pe caput. Studiase cu atentie instructiunile de utilizare a caschetelor astrale cu o zi înainte. Se fixau prin însurubare pâna se auzea un declick, si-atunci lumina învada spatiul interior, aducând universul îndepartat taman la poalele jeliboanelor lor.

- Ah. Nu-ti face probleme. Rosti el în timp ce o privea prin cascheta semitransparenta ce o manevra cu grija. Doar azi ruleaza acest spectacol unic. Cica azi, din motive nestiute, se supraincalzezte planeta aia mica de o vedem noi in fiecare seara si o mare mare poveste de dragoste se iveste.

- Poveste de dragoste!? Dar ce înseamna aia poveste de dragoste?

- Hmmm daca as sti, nu ti-as mai povesti draga mea :D. Asa... o sa stam linistiti sa privim ce se va întâmpla.

Clonk - se auzi declikul de prindere.

- Iuhuuuuu, vaaaaai - striga ea, nestapânindu-si emotia.

Acum veni rândul lui sa-si aseze cascheta pentru vizionare. ClonK si era legat întocmai.

- Waaaaw... sopti si el cu o voce joasa, grava, abia auzit. Si stateau amândoi muti de uimire în fata ecranului universal-planetar. Planeta aceea îndepartata, mica, punctiforma, pe care o priveau întotdeuna înainte de a adormi, era marita în asa hal de puteai zari si acele creaturi miniaturale cu 8 jeliboane în dotare fugind pe asfalt.

==========================================================================

De-odat' luminile s-au stins. 

O muzica suava s-a-nfiritat ca-n vis.
Cortina la planeta s-a desprins usor,
lasând o pata alba-n centru 

din'adins 

pentru actori.

Actul întâi

Pe-o sfoara în lumina usor balaie si discreta a scenei, atârnau nestingherite, parca din veci acol' sortite, doua sosete: una în dungi, cealalta... cu totul si cu totul... banala - de un gri sobolan din cale-afara :).

Doamna siseta în linii, tâfnoasa pân la dunga, nu-si ridica sprânceana, considerându-se adulta :). Isi tatua de-o viata pe textila, una câte una, istorii din carti de aventura. Era o doamna multa, stufoasa si grosuta. Dungile o marcasera frumos lungind-o pân la pulpa.

Nu foarte departe, pe sfoara, motaia simpatic, vesnicul trântor, ciorapul fara nici o pata, însa stiut, îmbibat într-un miros de pica musca moarta :D. Era tesut cu fir subtire, usor, facea tumbe când îl alinta vântul, nu de putine ori. Iar în asprimea noptii, se ridica-n calcâi cântând la frunza ce-o plimba printre degete.

 Actul doi

Pâna-ntr-o zi, când ciorapul banal, satul de-ale ei aere complet fara consistenta, în timp ce ea se circise în somn pe circumferita, o prinse mai mult din curiozitate de snurul uitat afara din ultima-i poveste si-o desira dintr-o data pân la umblatura. Speriat, furat fiind de-a ei poveste, se opri brusc si privi cu atentie. Atât mai ramse din ea - o talpa cu-n calcâi agatat în doua degete strâmbe. Nu ste'te mult pe gânduri, îsi desira cu grija propia gamba stânga si-o refacu cu al ei fir în dunga. Iar cu firul neted obtinut din pulpa lui o completa pe dânsa. Lucrase pân la miezul noptii... adormind ca liliacul atârnat pe sârma.
Lumina la scena se stinse îmbracând spatiul într-un negru adânc.

Ultimul act

Zorile, imitate cu o îmbaiare galbuie, luminara scena. Soseta doamna se ridica în capul talpii :D. Se simtea ca niciodata, foarte usoara. Se sterse cu degetul mic la ochiul degetului mare si casca printr-o gaura aparuta brusc peste noapte LOL, când zari tooooata tragedia. Numai talpa-i mai era în dungi!... iar restul.... vaaaai de un desen banal, complet lipsit de orice sofisticare! Se uita în stânga si-l zari pe el... cu talpa neteda, si degetele întinse catre ea, si... bai, o frumusete de model în dungi pâna la genunchi !! Scandalos de-a dreptul. Incepuse sa vocifereze însa celelalte toate cuvinte erau la el... el raspunzându-i rapid la toate, chiar si pe-ndelete :D. Si-astfel, brusc, cele doua sosete devenisera o pereche - fara de pereche :D

Din coltul dreapta al scenei aparu o fetita cu parul balai.
S-a oprit în dreptul sforii, se ridica pe degetele si lua ciorapii cu grija - era perechea ei de sosete cea mai draga. Îi trase pe picioruse. Lua sandalele de lac. Le închise catarama si disparu în coltul opus al scenei.

Cortina coborî.
Lumina se aprinse si zumzaiala acoperi totul

========================================================================== 

- Si-asta înseamna poveste de dragoste? întreba ea cu jeliboanele bine înfipte pe planeta mama.

- Ei, da' de unde sa stiu eu? raspunse el întelept. Titlul filmului e "Dragoste nepereche"

- Hmmm... eu cred ca am înteles... zise fata, si se lumina la fata. Deci trebuie sa ne luam sosete la care povestea continua de pe un picior pe altul - altfel nu se pretuiesc, nu-i asa?

:D :D :D
---------------------------------------------------------------

 Si de-atunci toate sosetele poarta povesti inedite, unice.

Daca o sa vedeti sosete identice sa stiti ca ele sunt complet demodate.
Iar sosetele gaurite sunt singurele cu doctoratul în asfalt, deci, va rog, putin respect  ;).

---------------------------------------------------------------
Sper sa va placa noul design de lampa (vezi imagine sus ;)). Acest post a venit cu tot felul de noutati.