luni, 22 martie 2010

Episodul 2

Conform promisiunii facute la: Pisu, Piti, Gina... azi am ajuns la episodul nr. 2 din “cum gândesc animalele”. În primul episod l-am prezentat pe Alex - papagalul ce s-a imaginat om… si a facut tot posibilul sa comunice pe picior de egalitate cu acestia. Azi, nu stiu foarte clar ce am sa va povestesc dar pentru a fi mai aproape de cei care ma citesc, mi-am pregatit studioul foto si am pozat alaturi de revista mea de capatâi :D
Ta-daaaaaam…

Am sa încep sa va povestesc despre Betsy - un border collie din Viena ce stia sa numere aproximativ 340 de jucarii si îsi însusea cu usurinta altele noi. Nu era nevoie sa repeti mai mult de 2 ori cuvântul si acesta era bagat la cutiuta, memorat, recunoscut. Betsy a demostrat si alte abilitati. Pentru gândirea abstracta, oamenii folosesc simboluri, lasând un anumit lucru sa-l reprezinte pe altul. Ei bine si noi-câinii putem sa deslusim asemenea asocieri.

Stapâna lui Betsy - pe nume Schaefer - a chemat-o pe Betsy care a venit si s-a asezat cuminte la picioarele ei cu ochii fixati pe fata ei. Ori de câte ori Schaefer vorbea, Betsy înclina capul în stânga sau dreapta. Domnul de la Institutul de Cercetari a întins lui S. un teanc de fotografii color si i-a cerut sa aleaga una. Fiecare fotografie continea imaginea unei jucarii de catel pe fundal alb - jucarii pe care Betsy nu le mai vazuse niciodata. Putea Betsy sa faca legatura între o imagine bidimensionala si un obiect tridimensional?

S. a ridicat fotografia unui disc pufos colorat în nuantele curcubeului si a îndemnat-o pe Betsy sa-l gaseasca. Betsy a studiat fotografia si chipul lui S., apoi a fugit în bucatarie si a extras din teancul cu jucarii discul respectiv. (stiam eu ca se va descurca :)... acuma desigur ca nu ne-o luam in cap caci nu am construit zgârie nori, nu am scris sonete (adica nu pe hârtie :) caci eu recit sonetele shakespeariene si-n somn). Recunosc, ma simt putin complexata de Betsy, dar tin sa va spun ca poate creierul ei este mai lobat-jelibonat ca al meu, dar inima mea - nici nu a-ncaput în poza :D.
------------------------------------------
O alta povestioara de revista, care mi-a placut, era legata de delfini. Delfinii dupa cum stim, au creier mare ca si oamenii si manipuleaza lumea în care traiesc pentru a face lucrurile posibile.

Deci ea, Elele, (delfina) zvelta, argintie, cu ochii mari frumosi, zâmbitoare ca toti delfinii. Nu era singura, pentru ca un delfin nu vine niciodata singur :D - ei sunt fiinte sociabile ce traiesc în grupuri. El Herman - omul deschis sa comunice. In acest sens a inventat semne facute cu mâna, cu bratul, completate de o gramatica simpla. De exemplu o miscare ca de pompa cu pumnul închis înseamna "cerc", ambele brate întinse deasupra capului însemna "minge". Un gest de vino încoace - era aport. Raspunzând la cerinta "aport, minge, cerc" Elele împingea mingea prin cerc. Daca schimbai ordinea cuvintelor "aport, cerc, minge", ea ducea cercul la minge. In timp, a ajuns sa înteleaga structuri gramaticale mai complexe - ca de pilda "disc, stânga, în cos dreapta" etc.

Se stie ca delfinilor le place sa imite comportamentele instructorilor lor. Ce daca nu seamana fizic unul cu altul? Daca un instructor se apleaca pe spate si ridica un picior si delfinul se aseaza pe spate si îsi ridica coada în aer. Pare o operatiune simpla dar implica constiinta de sine. Trebuie sa te vezi în oglinda, nu-i asa. Mie îmi aduce aminte de exercitiile de Yoga unde întotdeauna greseam sensul :D - te pomenesti ca n-am constiinta de sine suficient dezvoltata LOL.
No bun, de la delfini la balene nu-i decât un pas urias :D. De fapt delfinii sunt cerceii balenelor ;)
Deci Octopus Whale (click pe link).
 Aici puteti scrie "love song for the whale". E unul din site-urile mele preferate. Mi-am tastat numele, am scris cuvinte speciale sa le aud cântecul, si am visat la adâncuri in albastru si turcoaz.


In materie de comunicare orice este posibil. Daca pâna în prezent pentru a comunica cu alte specii, noi, încercam permanent sa-i învatam pe ceilalti sa faca ca si noi si suntem uimiti de rezultate :D. Ne iasa domnule! Nu prea ne iasa inversul. Stau si ma întreb unde e problema:D, cine-i ala marginitu'? ... dar mai avem timp, nu-i totul pierdut.

Si-am încalecat pe o revista 
sa va spun povesti de vitza-suvitza.
:D.
----------------------------------------------------------------
P.S.  O sa va zic un secret. Visez sa înot odata in larg, in marea Rosie, alaturi de delfini. E un vis suprem si imposibil... deoarece nu stiu sa înot si am si frica de mare adânca. :D. Dar pot sa-mi imaginez performanta.
 P.S.2 De-acum incolo nu mai scriem despre altii o perioada caci C asteapta sa ma vada pe mine... pe acest site.

21 de comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Doamnelor, buna dimineata!

Va cultivati, carevasazica?


Doamna stapana , trebuie sa te cert : uita-te , cu atentie, in lista ta de bloguri- lipseste un nume drag.Daca nu gasesti, iti dau niste detalii- anul trecut eram o gasca, mai ales, in vremea cireselor.

p.s. sa nu te superi. Cauta doar!


O zi frumoasa!

SuperJa spunea...

Eheheee Ginoi, Manon face psihologie umana, si nu numai, la greeeeu.

Daca te referi la Ana - pot sa-ti spun sigur ca ea nu gusta povestile cu animale. O mai zaresc timid, arareori, pe celalalt teritoriu. Pe Gala am cam pierdut-o nu mai stiu de când... mai mult nu e, acolo unde ma astept sa fie. Pe Melanie n-am apucat sa o cunosc. Deh...
Dar Gina, raspunde-mi la o întrebare simpla: de ce nu le zaresc pe aste doamne prezente la tine... când si cum le-ai pierdut? Ce s-a întâmplat?

Sigur ca daca vad urma lor pe-aici m-as bucura... cum nu. Doar eram ca si muschetarii :D.

Sa te joci putin pe site-ul cu balena - (dar sa ai sonorul pornit). Sper sa-ti placa.

:)

tetris spunea...

Interesante povestile, ca si povestea lui Alex.
Link-ul e f simpatic :)
Mi-am amintit de Finding Nema si baleneza lui Dory :)

SuperJa spunea...

Ohhh yesss
http://www.youtube.com/watch?v=aqDZf3smobI&feature=related
:D - very funny

tetris spunea...

Multumesc, am revazut, mereu ma distreaza Dory :)

SuperJa spunea...

Daaa e bestiala faza :D.

pescarusul argintiu spunea...

Felicitari, dragele mele!
Ma bucur ca va cultivati, pe reviste celebre incalecati si cu istorioare haioase ne delectati :)
Cand veti atinge categoria V.I.P. sper sa nu ne uitati si un autograf cu iz de jelibon sa ne-acordati!
Va salut cu drag :)

SuperJa spunea...

da. pescarus, avem abonament. Este o revista pe placul meu.

Daca ajungem vedete... acordam autografe cu generozitate :D.

Te salut cu drag. :)

Piti spunea...

;)
chiar te-ai pus pe scris
:)
ai ceva de spus
:)
am trecut sa zic seara buna si multumiri
:)

SuperJa spunea...

Piti Piti, deci esti bine :). Ti-a placut filmuletul? Nu stiu de ce ma gândeam la tine de îndata ce l-am vazut:D

Nu-ti face probleme ca nu mai scriu atâta. Trecem la lucruri mai serioase - vizuale maybe:D.

Jelibon curios pentru nopti pe dos. Grrr ca am ceva de terminat...

ora25 spunea...

subscriu plenar la primul PS. în schimb, minunile dresajului constau în infinită răbdare, până când câinele cel cuminţel asociază rozul cu chibriturile din sertarul de sus iar clipitul din gene cu furculiţa din sertarul de jos. am dresat cum m-a dus mintea (plus niscaiva cărţi) şi câine şi pisică şi rezultatele au fost cu adevărat glorioase (mai ales că se spune că pisicile nu pot fi dresate; pot dar prin altfel de metode) în fine, m-am lungit umpic.

SuperJa spunea...

Aha deci vom fi doua ne-înotatoare lansate la apa adânca :D. Aia da distractie. (pentru altii)

Mie poti sa-mi spui povesti ca-mi plac. Sunt mare ascultator:).

Sa stii ca eu am dresat si gaini - si toti ziceau ca la cât creier au, nu se exista.

La câini nu-s asa experta. Am primit catelul de-a gata - la pachet cu toate lectiile facute si examenele luate:D. Îmi miroase ca doamnaJA e la faza de doctorat aici pe site LOL.

ora25 spunea...

eu de înotat înot. numai să fie înspre largul mării, că la întors uit brusc, nu pot decât cu vântul din faţă :)))

SuperJa spunea...

Stiam eu ca numai furtuna poate satisface spiritele (p)line :D.

INCERTITUDINI spunea...

Manon,
gala a disparut din vara. A plecat undeva, apoi n-am mai zarit-o, asa ca..
Ana scrie rar. Este trista.
Mi-e dor de primavara noastra trecuta. Cat de repede renunta oamenii unii la altii. Poate ca au motive, asa ca..
Am mai ramas trei- noi si Angela, care se drumeteste!
p.s. daca imi poti da un email, iti spun mai multe. Poti scrie tu- o vorba-doua. Apoi..


Cu drag, Gina

ora25 spunea...

ptiii da' ce mult durează interpretarea tablourilor!

SuperJa spunea...

OooRa am fost plecata la un usturoi cu pastrav ;).

SuperJa spunea...

Gina asa e - lucrurile se schimba mult in timp. Si la mine e valabil. Cred ca iti scriu :).

ora25 spunea...

ai fost la un căţel de usturoi deci :D

SuperJa spunea...

daaaa era plin de catei de usturoi. Niciunul maidanez. Multi, albi, în linie asezati ca soldatii - i-am înghitit dintr-o suflare - acuma tac ca pastravul în farfurie - nu mai deschid gura ca lesina toata adunarea :D - si nu are cine face resuscitarea LOL

Sakura spunea...

http://memoriileluisakura.blogspot.com/2010/03/premiuaward.html