luni, 9 septembrie 2013

Vulpea firoscoasa

Modesta fiind, cum ma stiti, intotdeauna m-am simtit... mai firoscoasa
Nu flocoasa,
nici scortoasa,
ci de-a dreptul  
f i r o s c o a s a :). 


Un cuvânt fain de tăt, nu-i asa?!  Odata auzit nu ti-l mai scoate nime' din capsor. Si unde mai pui ca exista o poveste cu blana tesuta pe marginea lui... Poveste cu tâlc scrisa de Petre Ispirescu

Gasesc de cuviinta ca aceasta povestioara isi are locul aici, la mine, printre pliurile site-ului meu... 
O astept si pe stapana mea pamanteana sa-si faca timp sa mai scrie si ea... dar... stam mai greu cu comunicarea la nivel inalt, acum cand suntem ancorate intre doua lumi :). 

========================================================
Fire de poveste... VULPEA FIROSCOASA

========================================================

Intr-o vie paraginita isi facuse culcusul o vulpe.
Acolo fatase si crescuse mai multe randuri de pui.
Stapanul viei era un pierde-vara, care astepta sa-i dea cineva mura in gura.
In toate verile croia la planuri cum sa-si lucreze via, dar nu punea mana sa faca nimic. Via din ce in ce se paraginea mai mult.
Cei din urma pui ai vulpii se facuse catelandri. Incepusera si ei a sari din cuib.
Intr-una din zile, unul din puii de vulpe zise mamei lor:

- Mama, nu e bine de noi.
- Dar de ce, ma? intreba muma-sa.
- Am auzit azi pe stapanul viei, raspunse catelandrul de vulpe, zicand ca sunt mari balariile si ca saptamana viitoare va pune pe cineva sa le scoata.
- Taceti din gura si catati-va de treaba, le zise vulpea batrana, cunosc eu cine este stapanul viei.
Vara trecu si nici o postata de pamant nu fu ridicata din vie.
In vara urmatoare catelandrii isi facusera si ei fiecare cate un culcus.
Iesind la vanatoare, fiecare incotro putea, auzira iarasipe stapanul viei, care venea din cand in cand sa-si vada
via, ca are de gand sa si-o sape.
- Mama, zise unul, dupa ce se adunara cu totii imprejurul batranei vulpi, am auzit azi pe stapanul viei ca are sa puna sa smulga cu mainile buruienile din vie si sa-i dea o sapatura teapana, caci prea s-a intelenit pamantul.
- Ia cautati-va de treaba, va spun eu, si n-ascultati la fleoanca lui, zise batrana.
Trecu si vara asta si nici o buruiana nu se clinti din loc.
    
In cealalta vara ce sosi, catelandrii de vulpe se facusera vulpi cumsecade si fiecare din ei avea catelandri.
Intr-una din zile se adunasera toti vulpoii si vulpile cu catelandrii lor la vulpea batrana si-i spusera:
- Mama, am auzit azi pe stapanul viei ca de s-ar usca mai bine buruianul, caci are de gand sa dea parjol viei la toamna, caci si asa nu-i aduce nici un folos, si apoi vrea sa limpezeasca locul.
- Ei, dragii mei, acum sa va luati ale trei fuioare si sa va risipiti ca puii de potarniche care incotro va vedea cu ochii; caci nebunul este in stare sa faca o asa becisnicie.