marți, 31 ianuarie 2012

deCuvintele (1)

un joc inceput cu Lady Cat  :)
----------------------------------------------------------------------------

Un ocean fără hotare creşte asemeni trestiei.
Fulgurant comoara adâncurilor
ascunde degetele răsfirate ale sfiosului suflet
drumeţind pe cărările fără număr… fără număr…

În timp ce… eul omului
arcuia ancolura trupului gol al viselor
[precum un lotus, în tăcere,
după sunetul filotim al zilelor
şi nopţilor de nemăsurat]

Izvorul ascuns al sufletului decavat
alerga murmurând pe cărarea îngustă,
gofrată de fiorului vremii,
scopind inima de fluturi si păsări.

Nu spuneţi nicicând
nu există
cunoaşterii din inimă.

zzzzzzt, sfâââr

-----------------------------------------------------------------------
continuarea - deCuvintele (2)

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

ad hoc ::: ad interim

Când am vazut recent filmul Red Dog* - un film faaaain, alcatuit din povestile mai multor oameni, lipite una de alta, toate, despre un câine rosu australian... îmi ziceam gând - apoi asta nu e film, e blog :)! Clar, ceva foarte asemanator cu site-ul doamnei JA, dar... cu o diferenta esentiala: doamna JA nu-si cauta stapâni, ea-i are... si... nus' cum sa va zic... nu unul, ci multi... oricând gata sa sara în foc pentru ea.


Vineri seara gasisem pictura lui Francis Cotes...mi-a placut din prima. Simteam cum potriveste unei povestioare mai vechi, nescrise... însa nici prin cap nu-mi trecea ca are sa aiba o cu totul alta destinatie. Rasturnarile de situatie au aparut din primul moment al dedicatiilor aferente. Parca nimeni nu dorea povestea initiala ;). Nu ma credeti? Ascultati cu atentie dedicatiile, si o sa întelegeti ce spun :). Asa-i tetris? :D. Pe când aproape ma oprisem la dedicatia Cat - "Eine Kleine Nacht Musik" ce potrivea manusa povestioarei mele de o noapte... nu a fost sa fie. Am fost super-încântata de alegerea Angelei, nu era întocmai ce ma asteptam pentru imaginea mea (dar mi-a adaugat un nume nou auditiei ;), deci foarte fericita fata)

... dupa care mai-mai sa schimb macazul pe ceva de genul acesta:


Ieri o zi faina de iarna. Soarele scalda peisajul în nuante diverse de alb pe alb dar, departe de a-si da consimtamântul în privinta vreunei temperaturi decente. Insa frumossss, irezistibil de-a dreptul. Imposibil sa nu iei aparatul foto sa nu profiti de peisagiu. Priveam padurile de lânga noi, fiecare copac întepând scafârlia alba a  pamântului. Da, eu stiam demult - pamântul poarta parul scurt (recrut) - însa doar iarna poti vedea cu adevarat desimea firelor parului padure.

Pe Doamna JA o îmbracasem în straie de sarbatoare. Hainita de pe ea avea inclusiv un guler alb din blana artificiala ce se ridica pe ceafa dându-i aerele unei fiinte nobile, asemeni tabloul nostru. Reînviorase în noi imaginea reginei Elisabeta :). Si uite asa, mândri peste masura, ne-am pornit frumusel la o plimbare la drumul mare cu preafrumoasa Doamna JA.

Cum mergeam noi catre Manastirea din Tauti, pozam,povesteam, ajungem la lac. Acolo ma opresc o clipa si zic:
- Nu ne întoarcem?!? Vine mai încolo casa aia cu câini.
C însa, dorea o plimbare lunga, asa ca am mers mai departe. Trecem de coada lacului si ajungem în dreptul casei cu pricina. N-am apucat sa ne dumurim prea tare, am observat unul, daca nu doi ciobanesti mioritici, cum scot capul printre gratiile de la gard. Agitat nevoie mare, mioriticul forteaza iesirea printre gratii si tâsneste în strada. În mod normal vine, o miroase pe domnita mea sub coada - asta e forma lor de salut calduros si lucrurile se domolesc. Insa nu acum! Mioriticul* nu venise cu ganduri de pace! Din doi pasi s-a napustit pe JA si-a deschis falcile (de la capu-i cât banita) si a prins-o de ceafa pe domnita mea, ce a intrat cu totul in gura lui. Imi imaginez cât de mica s-a facut inima doamnei JA, când namila blanoasa, de vreo 4 ori mai mare decit ea a sarit pe ea. De ale noastre inimi ce sa mai vorbim? 

De aici încolo totul s-a întâmplat fulgerator. In momentul când Mioriticul a sarit pe JA, C parca vazuse rosu în fata ochilor "Se poate cineva sa-i faca rau copilului sub ochii lui?!?"... într-o fractiune de secunda s-a aruncat pe ciobanesc turtindu-l la pamânt. O miscare instinctiva de Judo sau Sumo, nu stiu exact :D. Cu burta îi imobilizase picioarele si corpul, cu un cot îi lipise capul de pamânt si cu cealalta palma îi îndesa falcile deschise pe zapada. In acel moment, am sarit, am prins de cureaua cu care era legata JA, si-am smuls-o pe JA din gramada. L-am privit pe C, era calare cu totul pe enormul ciobanesc mioritic, însa departe de a fi înafara unui pericol iminent. Daca scapa din prinzatoare, ceea ce nu era imposibil la forta enorma a câinelui, lupta se rulua, si nu stiu ce sorti de izbanda aveam. Stiam ca trebuie sa dispar cu JA din raza de actiune a ciobanescului... când il aud pe C cu vocea sugrumata de efort:
- Si acum cum ies de-aici. Daca îl las ma ataca!
Gosh... iar eu nu puteam sa-l ajut cât timp JA era aici, ea ar fi devenit o caramea pe maseluta mioriticului si nici noi nu stiu daca-i faceam fata. Retraiam problema logicii cu podul, lupul, capra si varza.

Atunci aud un glas de femeie ce urla la noi:
- Stati! Stati asa !!! Tocmai l-am adus de la doctor! Câinele are probleme cu coloana!!! Dati-i drumul !!!

Da?!? Extraordinar! Interesant argument. Oricum eram surzi toti trei.

La casa de unde iesise câinele, am vazut 2 femei. De obicei nu sta nimeni acolo. Fusese o întâmplare prezenta lor, altfel, finalul ar fi fost cu totul altul. In curtea respectiva mai erau alti 3  sau 4 câini, toti de talie mare. Una din femei (cea tânara) vine sa-si lege mastodontul. Cureaua ce o avea in mana era ceva de genul celor folosite la câini de talie mica. Am întors privirea si am vazut un Peugeot 206 venind spre noi. Fac semn disperat catre sofer. Opreste. Doi tineri la volan, îi rog sa ma ajute si fara sa astept vreun raspuns o iau la JA in brate si ma urc in masina. Mi-am dat seama ca C nu putea profita de situatie... daca slabea câinele din stransoare lupta se relua. Oamenii din masina nu vazusera ce s-a-ntâmplat. Au crezut ca fusese un accident. I-am rugat sa ma duca 200m mai încolo, suficient cât sa ies din raza de actiune a ciobanescului mioritic. Ma dau jos din masina incep sa masor lung cararea... nu stiam daca C scapase intreg... Apare C, nevatamat  :)

-----------------------------------------------------------------------------------------------
si-acum am sa va zic un banc
"Se încaiera Hrusca si Chuck Norris si iasa invingator Hrusca.
De ce?
Chuck Norris n-avea destul LER"

Cam asa am patit noi, ciobanescu n-avu' destul LER...
acum ne putem permite sa zâmbim :D...
si sa inchidem ochisorii putintel


sa vedem viata asemeni unui fir de ata subtire ce deapana povestioare in ochiuri de orez...
--------------------------------------------------------------------------------------------------
* intrebarea care am primit-o de vreo 2 ori - Mioriticul era fata 'au baiat? Da' cine sa-l caute de sex in acele momente?! LOL

duminică, 15 ianuarie 2012

Sclavii... Slavii... Slabii...

***
si Conducatorul Jubit LOL



sâmbătă, 14 ianuarie 2012

marți, 3 ianuarie 2012

Lucruri pe care le înteleg


LA MULTI ANI
Doamnelor si Domnisoarelor mele.

Stiu, am putine... dar bune!!! :D - le cunosc asa cum îsi cunoaste maimuta, prietena, atunci când îi face groomingul de curatare de mici zburatoare (un exercitiu facut doar pentru relaxare si rasfat) :). În fond si la urma urmei, asta e cel mai important exercitiu de socializare, daca nu stiati. Pacat ca specia umana în ambitia ei nemasurata de a atinge culmile robotizarii si civilizatiei, a uitat acest lucru.
Acu' bag de seama, dupa aceasta descriere, nu o sa mai vad nici urma de ele prin preajma :D -
vai cât ma pot distra... :D:D:D

Stiti care a fost prima imagine cu care am ramas în cap înainte de a dormi bustean în noaptea de revelion?
Revelion.
Ora 3:30 am.
Lumina pe strazi - clar-obscur.
Ajunsi acasa, ma strecor sub plapumica.
Dau drumul la televizor si vad urmatorul filmulet:


Va imaginati cum nu mi-a mai sters NIMENI zâmbetul de pe fata pâna a doua zi la amiaza.
------------------------------------------------------------------
Mi-ar place sa aud (asta în cazul când n-am speriat pe toata lumea) care a fost imaginea cu care ati ramas în cap dupa proaspatul revelion expirat - v-a surprins ceva anume?!?...
just curious... you know
:)