duminică, 24 ianuarie 2010

...

Acum putin timp în urma, ma distram copios pe seama vizitei la doctor… nu ma gândeam ca o sa ajung asa iute într-o situatie similara. Nici prin "jelibonul cret" nu-mi trecea! Pâna si examinarea a fost tot cam pe acolo doar schimbat unghiul cu 180 de grade :D :D :D…. si pentru a fi perfect, trebuia sa fie duminica ziua mea de minim (groapa potential). Ca norocul ca stapânii mei stiu niste doctori foarte sufletisti. Mai greu a fost cu C. care nu rezista la mirosuri adevarate – esenta chintesenta de însemnare… el a trebuit sa ma privesca de afara (la --10 ºC) prin geam :D. Nu pot sa va povestesc mare lucru despre cum a decurs operatia, stiu doar ca initial n-am lasat pe nime’ sa ma atinga, iar dupa o mica întepatura, i-am lasat pe toti :D.

Aseara vaz' ca postai niste imagini unde arat beata sau drogata, abia azi dimineata m-am trezit când am primit portie speciala de papica de pisici.






Phiuuu am reusit si sa cobor în curte… deci se pare ca lucrurile se aseaza frumos si revenim curând la normal.
Se anunta saptamâna sub regim special. M-am instalat frumusel într-un patut caldut lânga calorifer, cu termometrul în gura, plin în jur de ceaiuri aburinde si supici de pui speciale si ma uit cât e ziua de mare la filmulete sau citesc. În sfârsit am timp de culturalizare :).

Ce-ati zice de un film în care oamenii sunt priviti ca pet? De ce sa nu se rastoarne roata din când în când



Hmmm cred ca e prea complicat... mai bine ceva mai simplu, de exemplu despre iubire... sau nu-i simplu nici cu iubirea? LOL

1. Iubire umana


2. Iubire gândaceasca :)

Mi-a ramas gura tip arc de sageata, adica cu zâmetul tras sus la colturi.. sper ca si voua :)
...n-am tratat iubirea câineasca, pisiceasca, domneasca, frantzuzeasca, englezeasca, copilareasca etc...

joi, 21 ianuarie 2010

O zi pe saptamâna, în culoare.

Albastru e o culoare curioasa, gândi JA, mare iubitoare de frumos. Dar pâna sa puna labuta la lucru, sa mai deseneze, sau sa se mai laude cu ultimele pozitii surprinse pe pelicula FlashMemory, se aseza cuminte la calculator, si îsi roti privirile rascolind din doasca în doasca filele imaginarului oracol. O întrebare simpla îi chinuia mintea:
Exista catei blue? Ar trebui sa existe, cum nu?

Atunci când câinii nu sunt blonzi, bruneti sau roscati, logica simpla spune ca pot fi albastrui, rozalii sau, de ce nu, verzi. Cum povesti despre catei verzi pe pereti nu o sa auziti… alea sunt rezervate câinilor suprabălţaţi numiţi nonconformist “cai”,  i s-a parut de bun augur o oprire la culoarea albastra.
Uite asa a descoperit JA ca pentru unii toti cateii sunt albastri :). George Rodrigue si viziunea sa în blue.

****
Un catel cyan are întotdeauna privirea galben de margean.


Unde-s doi puterea creste si albastrul mult sporeste


focus-pocus duplicatus :)

etc. ...
si când totul in jur se albastreste,
ca din senin,
ajungi sa meditezi
la viata în roz :)

miercuri, 20 ianuarie 2010

Viata e o minge


Cu siguranta va este cunoscuta expresia "Brânza buna în burduf de... câine"... dar ceea ce nu stiti, e ca se refera la cineva anume... iar contextul nu era cel pe care-l cunoastem cu totii, ci, unul absolut deosebit de interesant :)


Se facea ca undeva tare departe, într-un loc unic de pe Muntele Câinelui, unde amprentele jeliboanelor mele si ale altor prieteni blanosi si-ar gasi un loc de cinste, a trait, cel mai patruped-biped care a existat vreodata. Pe nume lui Stephen Huneck. Fiind atât de aparte, a fost musai sa îl introduc în carnetelul meu de notite (adica aici :)).

A iubit mult câinii, si a simtit nevoia sa construiasca pe acoperisul lumii, o mica bisericuta capela vopsita în alb, cu însemnul turlei un “labrador entuziast” poleit cu aur de 24 de carate... Aratare mai ciudata ca asta arareori v-a fost dat sa vedeti, nu-i asa? Dupa un timp labradorului aurit i-a plantat aripi devenind labradorul z(s)burator.... si lucrurile s-au complicat peste masura.



Cum poate arata un astfel de om? Îmi încercam imaginatia în fel si chip. Trebuie sa vorbim de un om câinios la aratare, cu ochii blânzi, fata deschisa, fara ascunzisuri. În cele din urma l-am descoperit. Asa era... mi-a placut. (Privindu-l ma gândeam: oare de ce oamenii uscati la fata par mai putin deschisi?)



... si câteva din preafrumoasele lui desenele


hmmm, desenul de mai jos parca l-as fi facut eu.
Ce nu apare in poza... din când în când  gâdilam pe unul sau pe altul... pentru divertisment :D

iar daca Viata e o minge...
mingea e la mine. Las ca o rostogolesc eu cum vreau :).

marți, 19 ianuarie 2010

La doctor

- Si ce simptom zici ca ai? Te simti gol?!?!



luni, 18 ianuarie 2010

... promis

prietenei mele portret. Etapele de joaca sunt evidente
----------------------
cu amendamentul: orice asemanare cu realitatea e pur intâmplatoare :D.




semneaza JA :).

joi, 14 ianuarie 2010

Mi-am rearanjat biroul

Am promis prietenelor mele Piti, Sakura, Corina ca voi expune toate premiile primite.


Mai intâi le-am adus acasa.
M-am invârtit prin birou unde sa le pun, ce sa fac cu ele...
Le-am gasit frumusel loc la fiecare. Cam asa arata :).


La asa rasfatz din partea celor din jurul meu nu pot decât sa dansez oleaca:


luni, 11 ianuarie 2010

Ocupat fara voie :)

Saptamâna asta sunt la repetitii. Ma pregatesc de concert.



In pauze, daca ma înfierbânt prea tare, ma mai racoresc în acest fel :)



... si acum finalul.
Asezati-va frumusel, confortabil la bar.
Alegeti scaune înalte ca sa puteti vedea etichetele bauturilor.
Comandati, meditati si serviti în tihna o gura de viata boema.

Pe mine ma gasiti în orchestra.
Sterg praful cu pamatuful, pentru un sunet curat :).

Nu va speriati...
toti din orchestra sunt novici ca si mine,
deci,
note putine si rare,
asa pe masura experientei :)...


Dogjoy!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Ja la plimbare

Azi am fost in "mood" câinitor (="gânditul" câinesc)

Câte pisici atâtea case
Câti câini atâtea naravuri
Câti oameni atâtea obiceiuri
Câte pasari atâtea zburataciri.

... cu evadarea in spatiu ----->>>>>>>>>>>>

Ritualul Pre-Plimbarii

Am promis descrieri. Dehhh daca ar fi sa ma exprim în nume personal, povestioara ar fi scurta si supersimpla dispunând de un câmp de vizualizare plasat indecent de jos - la 40 cm de pamânt :). Habar n-aveti cât de diferit este universul privirii din acest punct. Incercati macar odata în viata voastra, nu o sa va para rau. De aici am o priveliste generoasa privind picioarele si fustele doamnelor, care sunt un fel de bete-copaci miniaturali prevazute cu mecanism miscator biela-manivela :). De la acest nivel aduc ovatii stapânilor mei pe care îi privesc ca pe niste zei, rotindu-mi capul 180 de grade în sus… doar de la ei primesc ambrozia cu gelatina pisiceasca. Ei stiu exact, unde, când, si cum sa iesim, în functie de vreme, pofte, dispozitii… dispunând de o inteligenta rara si uneori neavenita :). (ufff cea mai lunga fraza care am scris-o vreodat' :D)

Fiind doamna de companie, îmi plac plimbarile taraganate la drumul mare, în trei, hai si în 2… niciodata singura. Dar înainte de a se asterne experienta unei plimbari e pacat sa sar peste partea ritualului pre-plimbarii.

Cum stiu ca mi se asterne o plimbare?

Ei bine sa nu va mire… totul tine de psihologia câineasca. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma simt un catel cu experienta foarte bogata în oameni. Animalele astea cu 2 picioare, habar n-au cât sunt de studiate. Le privesc ca pe niste carti deschise… previzibile la fiecare pas, având o gramada de  tabieturi si mai ales fixuri. Petrecând zile intregi alaturi, ajungi sa le citesti gândurile imaginate sau neimaginate. Poti sa le scrii memoriile linistit si ei sa nu stie. Ceea ce se mai întâmpla :D.
Diminetile în general se desfasoara sub egida serioazitatii, strict urmate dupa lucruri batute pe shine. Undeva însa, dupa ora 17… apare elementul surpriza al posibilei primbari la drumul mare. Chiar daca pare ca stau dusaaa în lumea viselor… sunetul celularului sau al telefonului fix îmi zice exact ce urmeaza. Mai stiu ca nu ajunge doar  sunetul celularului… conteaza foarte mult tonul si incantatia vocii stapânei mele. Vorbeste diferit atunci când e C. la celalalat capat. Si-atunci ma ridic în capul oaselor… si cât tine discutia o mai ating usor pe picior cu nasucul meu negru si umed. pentru a primi confirmarea plimbarii. Daca raspunsul este” Nu, nu primesti nimic” – aplic o mutra prosteasca cu urechile avion si schitez un bot prelung.

“ - Nu pricep”, zic. “Sigur e o greseala”… Am fost înger de catel toata ziua :).... zzzzzzîttt

si-ncep sa ma dau pe spate, pun botul unde pune ea piciorul, dansez în piruete, dau din labute... ma rog, încerc marea cu degetul. Da de-mi iasa totusi… Nici o batalie nu e pieduta cu adevarat în 2 vorbe. Daca intuiesc minimum de posibila plimbare tâsnesc pe balcon (parka as avea aripi :D cu blana, desigur) sa vad daca masina rosie nu este deja la poarta. Daca este… concerto grosso începe si nu se termina pâna nu sunt lasata afara.  Uneori nu-l zaresc pe C si-atunci scrutez orizontul strazii cu foarte mare atentie, minute în siiiiir, studiind forma, designul, culoarea vehiculelor ce trec pe strada. Stiu exact marca, mirosul, cautatura animalului metalic cu picioare rostogolitoare, cu care apare stapânul meu ce-mi face toate poftele. Pe el îi iubesc dumnezeiesc câineste – doar fac ce vreau cu el :D.
M. este mai rigida. Se da stapâna Alpha… ca urmare pe ea o mai respect din când în când – sau macar las senzatia uneori:D. Impreuna îmi ofera, oricum, tot ce iubesc eu pe lumea asta - traiul bun.

Si-asa se lasa de o plimbare... de genul:


sau nu?!?! LOL 
hmmmm ma mai gândesc pâna la episodul urmator. Cred ca o voi lasa pe M sa povesteasca despre peisaje. Ei îi plac mai tare si e mai soft in povestire:)... si-apoi suntem bune prietene.
Salutari speciale lui Piti care avea un articol plin de desene animate :).

miercuri, 6 ianuarie 2010

CoL(e)aps

1. Luati cartea cea mai la îndemana, deschideti la 18 şi scrieti aici al 4-lea rand:
"… zero este si el inclus aici deoarece are influenta asupra unor numere complexe care apar în zilele lunii. Prin adunarea cifrelor componente, orice numar compus poate fi redus la un numar între Unu si Noua” – Dawne Kovan Secretele numerologiei

2. Fara sa verificati, cat e ora?
11

3. Verificati!
10.11

4. Cum sunteti imbracat(a)?
NBN – adica Nud Blond Natur

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Dormeam… eram frânta dupa noaptea trecuta :D.

6. Ce zgomot auziti în afara de cel al calculatorului?
Suna celularul la prietena mea de camera...

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am iesit pe hol, am tras-o de mâneca pe stapina mea sa ma duca la camera cu pisici.
Nu se poate sa nu fac degustare din mâncarea pisicilor in fiecare dimineata – nu de alta dar sa nu fie otravita. O fac numai din considerente caritabile. Sunt voluntar :)

8. Ce ati visat ieri noapte?
Care noapte? Când? Cum?

9. Cand ati ras ultima data?
Cind a aparut Piti la 12:44pm  ^_^

10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
Calendare de perete, carti suspendate prin sertare, sub dulap, pe dulap. Parca as fi într-un anticariat.

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Daca as fi miliardara, mi-as cumpara un iaht Indecent de mare si galben auriu asa ca mine. L-as captusi cu blanita peste tot sa fie soft. Mi-as chema toti apropiatii vechi si noi si-am merge pe mare la scufundari. Sa vedem si noi balenele… rechinii… Era un tip despre care citeam cândva care îsi luase toti prieteni zburatori si nezburatori si s-a pornit asa pe mare... tot din spirit de aventura ma gândesc.

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Avatar – mamaaaaa era 3D. Eu am avut senzatia ca era 4D ca m-a prins de brat la un moment dat.

13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Batzul de Shaorma era gol azi dimineata… oare din cauza taxelor?

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Aaaa… m-a distrat :D…

15. Spuneti-ne ceva ce nu stim înca!
Pai nu stiti nimic. Orice as spune pare nou :D. Dau si eu cu jelibonul de o luna. Sunt puioc raaaaau.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba despre o fetita?
Agripina

17. Si daca ar fi vorba de un baiat?
Rudolf

18. V-ati gandit deja sa locuiti în strainatate?
Da! Vreau excursii. Multe. Oriunde.

19. Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Si-acum ca ai sosit te poftim la masa :)

20. Daca ati putea schimba ceva în lume (in afara de politica), ce ati schimba?
Oamenii. Ar trebui sa ne straduim putin sa-i aducem la nivelul nostru.

21. Va place sa dansati?

Waiiii Mamaaaaa. Pas in patru, Piruiete...

22. George Bush? avea câine?
Nu stiu… l-am vazut cu un curcan în brate :D

23. Ce ati vazut la televizor ultima data?
La Dog-TV-ul meu ruleaza numai desene animate. Ieri a fost Timmy – oita bebe din Shaun de sheep. Facea pictura abstracta.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?
Am senzatia ca toti au facut acest chestionar. Oare cui?... mai cercetez pe seara sa vad cine nu a facut lepsica asta... Accept participari si din oficiu.
-----------------------------------------------------------------------------------
Deci Piti ca un catel responsabil mi-am facut temele si am reusit sa termin in timp util înainte de închiderea urnelor :D. Acuma ma retrag sa-mi fac somnul.

marți, 5 ianuarie 2010

Ne concentram



Ufffff au venit zorile si nu mi-am terminat temele... sper sa nu ma prinda Piti cu toate ciornele împrastiate.

luni, 4 ianuarie 2010

Impresii de noapte

Haaaa... i-am promis la Piti ca îmi voi asterne câteva din amintirile noptii albe dintre ani. Ca urmare am luat o mutra prelunga / meditativ nonfilozofica si mi-am pus jelibonul cretz la treaba.

Mai intâi de toate, tin sa spun, ca noaptea dintre ani nu a fost alba ci galbena... de la culoarea mea proaspat albita desigur. Glumesc :D... era de la lumini. Zapada nu era de gasit decât în imaginatia mea sau sub forma de pojghita pe lac. Fara sa ma numar printre dog-doamnele cu talent scriitoricesc, am sa povestesc totusi 2 din momentele importante ale zilei.

Ziua de 31 dec.
Dis de dimineata eram programata la o baita. Nu mi-au reusit fentarile, nici ascunsul sub masa din bucatarie nici fuga prin dormitor, living. Pe când am crezut ca scap, am fost luata pe sus si aruncata în vana plina cu apa. Orice riposta însemna jet de apa în ochi, asa ca am stat blânda la masaj. Stapâna mea îmi cumparase, înca de la Craciun, un sampon special pentru mine… cu jojoba pentru luciu si senzatii de matase. Baia desi scurta, mi-a parut o vesnicie. La iesirea din vana tremuram ca varguta si m-am înfofolit in 10 prosoape, afisând bot a suparare. Nu înteleg de ce animalele astea cu 2 picioare îmi reseteaza permanent parfumul meu natural irezistibil cu altele de ne-nteles pentru mine. Explicatia care am primit-o în acest sens - sunt de familie buna deci trebuie sa par sofisticata.

Dar supararile s-au spulberat odata cu animatia din bucatarie de pe la orele amiezii. Se produceau niste mirosuri ametitoare, asa ca, mi-am mutat cartierul general sub masa din bucatarie sa pot privi linistita programul “in direct". Se faceau snitele vieneze înebunitoare. Apoi rasol de porc din carne afumata venita tocmai din Simleul Silvaniei, pasta de peste… pe astea le-am identificat usor… restul albiturilor nu au prezentat interes. Când am crezut ca e timpul degustarii… zdâng în mijlocul bucatariei la un scurt program artistic de dat din labute, însotit de priviri languroase. Nu ratez niciodata cu acest numar. Am fost premiata evident, cu snitele :D. Pâna seara deja eram extra ghiftuita si de-a dreptul obosita... se cereau masuri de urgenta :D.

... asa încât ora Cenusaresei s-a consumat la drumul mare, sub ploaie de artificii. Nu va imaginati ca sunt imuna la astfel de zgomote dar folosind casti speciale m-am bucurat din plin de distractie :D. Spre surprinderea mea nu eram singura patrupeda prezenta la parada.
Pe când s-a lasat linistea, ne-am croit drum prin multime si ne-am retras în locuri pline de lumina, mai precis pe marginea lacului înghetat. Ratele se pare ca erau plecate sau ajunsesera pe vreun platou de restaurant. Oameni în grupuri, ca si noi, populau cuminti câte o ciuperca din lemn... altii faceau fitnes pe instrumentele din parc (vezi imaginea de mai jos). Se desfasura o activitate interesanta la acea ora din noapte. Noi am facut de toate. Ne-am bucurat de tot ce ne-a venit in cale.


 
 
La final, frânta de oboseala, n-am mai gasit pernita mea speciala decât spre dimineata.
O mica radiografie ar arata sertarele laterale pline cu tort de snitele, laterala dreapta ceva sarmale... câteva copane deasupra... iar restul ingropat în curte pentru la primavara. :D


Si-am încalecat pe-un jelibon si v-am spus povesti de somn... sau om?... sau pom?!?!
---------------------------------------
Nota: Orice asemanare cu realitatea este pur întâmplatoare :)

vineri, 1 ianuarie 2010

ca noua in 10 :)

Doresc tuturor ceea ce mi-as dori si mie:
1. sa dormiti tot anul cu nasucul in sosete de stapân(i) [placut mirositoare :)],
2. sa fiti tratati cu friptane
3. sa ascultati muzici astrale
4. sa fiti plimbati la drumul mare
5. sa cititi numai povesti cu animale
6. sa va faceti prieteni chiar si zburatoare
7. sa iubiti pe picior mare
8. sa calatoriti mult si în departare
9. sa nu va consumati prea tare
10. sa mai furati câte o sarutare

La multi ani - Va salut cu jeliboanele :)


Acum sunt cam obosit sa-mi depan amintirile noptii mele blonde dintre ani... O facem... o facem... numai sa ma trezesc putin din mahmureala :)
Pâna atunci  sa bagam un dans de inaugurare a primelor momente de trezie:

Pre revelion... momente /  schite /  ipostaze / improvizatii fara ostentatii :D