duminică, 28 martie 2010

(non)contraste

Pentru ca am parte de surprize, mi-am zis okay ofer si eu surprize.

Am adus o tava cu apa în care am înmuiat bine coala de hârtie,
am dezgropat cele 2 culori, sigurele ramase
si am început sa fac desene dupa natura. Ma rog, ce a iesit.
De natura câineasca evident :D. Intotdeauna mi-a placut portretul.
ashhhhha
-

si-acum diverse (non)contraste:

[de fir a păr]
Blondă sau Brună?
Sincer... îi cam tot una :)
***
[de sămânţă]
Arahidă sau Cafea?
Merg împreuna într-o acadea! :D
***
[de culoare
Gălbeneală sau Negreală
Îmi plac ambele n-am îndoială.
***
[de fruct]
Pepene sau Rodie?
Nooo... nu vorbim de discordie...
***
[de aromă]
Piperul sau Scorţişoara?
Hmmm. Merg ambele în ştrudel mai pe seară.
***
[de gust
Frişcă sau Ciocolată?
Nu-mi pasă. Nu le despart niciodată.
:)
... mai sunt si altele cu siguranţă
---------------------------------------------------
Sa aveti o duminica linistita cu flori de flori (fara al doilea "i").
... eu dispar ca am cursuri.
Urmez niste antrenamente mai speciale :D

luni, 22 martie 2010

Episodul 2

Conform promisiunii facute la: Pisu, Piti, Gina... azi am ajuns la episodul nr. 2 din “cum gândesc animalele”. În primul episod l-am prezentat pe Alex - papagalul ce s-a imaginat om… si a facut tot posibilul sa comunice pe picior de egalitate cu acestia. Azi, nu stiu foarte clar ce am sa va povestesc dar pentru a fi mai aproape de cei care ma citesc, mi-am pregatit studioul foto si am pozat alaturi de revista mea de capatâi :D
Ta-daaaaaam…

Am sa încep sa va povestesc despre Betsy - un border collie din Viena ce stia sa numere aproximativ 340 de jucarii si îsi însusea cu usurinta altele noi. Nu era nevoie sa repeti mai mult de 2 ori cuvântul si acesta era bagat la cutiuta, memorat, recunoscut. Betsy a demostrat si alte abilitati. Pentru gândirea abstracta, oamenii folosesc simboluri, lasând un anumit lucru sa-l reprezinte pe altul. Ei bine si noi-câinii putem sa deslusim asemenea asocieri.

Stapâna lui Betsy - pe nume Schaefer - a chemat-o pe Betsy care a venit si s-a asezat cuminte la picioarele ei cu ochii fixati pe fata ei. Ori de câte ori Schaefer vorbea, Betsy înclina capul în stânga sau dreapta. Domnul de la Institutul de Cercetari a întins lui S. un teanc de fotografii color si i-a cerut sa aleaga una. Fiecare fotografie continea imaginea unei jucarii de catel pe fundal alb - jucarii pe care Betsy nu le mai vazuse niciodata. Putea Betsy sa faca legatura între o imagine bidimensionala si un obiect tridimensional?

S. a ridicat fotografia unui disc pufos colorat în nuantele curcubeului si a îndemnat-o pe Betsy sa-l gaseasca. Betsy a studiat fotografia si chipul lui S., apoi a fugit în bucatarie si a extras din teancul cu jucarii discul respectiv. (stiam eu ca se va descurca :)... acuma desigur ca nu ne-o luam in cap caci nu am construit zgârie nori, nu am scris sonete (adica nu pe hârtie :) caci eu recit sonetele shakespeariene si-n somn). Recunosc, ma simt putin complexata de Betsy, dar tin sa va spun ca poate creierul ei este mai lobat-jelibonat ca al meu, dar inima mea - nici nu a-ncaput în poza :D.
------------------------------------------
O alta povestioara de revista, care mi-a placut, era legata de delfini. Delfinii dupa cum stim, au creier mare ca si oamenii si manipuleaza lumea în care traiesc pentru a face lucrurile posibile.

Deci ea, Elele, (delfina) zvelta, argintie, cu ochii mari frumosi, zâmbitoare ca toti delfinii. Nu era singura, pentru ca un delfin nu vine niciodata singur :D - ei sunt fiinte sociabile ce traiesc în grupuri. El Herman - omul deschis sa comunice. In acest sens a inventat semne facute cu mâna, cu bratul, completate de o gramatica simpla. De exemplu o miscare ca de pompa cu pumnul închis înseamna "cerc", ambele brate întinse deasupra capului însemna "minge". Un gest de vino încoace - era aport. Raspunzând la cerinta "aport, minge, cerc" Elele împingea mingea prin cerc. Daca schimbai ordinea cuvintelor "aport, cerc, minge", ea ducea cercul la minge. In timp, a ajuns sa înteleaga structuri gramaticale mai complexe - ca de pilda "disc, stânga, în cos dreapta" etc.

Se stie ca delfinilor le place sa imite comportamentele instructorilor lor. Ce daca nu seamana fizic unul cu altul? Daca un instructor se apleaca pe spate si ridica un picior si delfinul se aseaza pe spate si îsi ridica coada în aer. Pare o operatiune simpla dar implica constiinta de sine. Trebuie sa te vezi în oglinda, nu-i asa. Mie îmi aduce aminte de exercitiile de Yoga unde întotdeauna greseam sensul :D - te pomenesti ca n-am constiinta de sine suficient dezvoltata LOL.
No bun, de la delfini la balene nu-i decât un pas urias :D. De fapt delfinii sunt cerceii balenelor ;)
Deci Octopus Whale (click pe link).
 Aici puteti scrie "love song for the whale". E unul din site-urile mele preferate. Mi-am tastat numele, am scris cuvinte speciale sa le aud cântecul, si am visat la adâncuri in albastru si turcoaz.


In materie de comunicare orice este posibil. Daca pâna în prezent pentru a comunica cu alte specii, noi, încercam permanent sa-i învatam pe ceilalti sa faca ca si noi si suntem uimiti de rezultate :D. Ne iasa domnule! Nu prea ne iasa inversul. Stau si ma întreb unde e problema:D, cine-i ala marginitu'? ... dar mai avem timp, nu-i totul pierdut.

Si-am încalecat pe o revista 
sa va spun povesti de vitza-suvitza.
:D.
----------------------------------------------------------------
P.S.  O sa va zic un secret. Visez sa înot odata in larg, in marea Rosie, alaturi de delfini. E un vis suprem si imposibil... deoarece nu stiu sa înot si am si frica de mare adânca. :D. Dar pot sa-mi imaginez performanta.
 P.S.2 De-acum incolo nu mai scriem despre altii o perioada caci C asteapta sa ma vada pe mine... pe acest site.

vineri, 19 martie 2010

Principiile SuperJA-(zzzz)iste

Ieri am scapat-o din lesa pe M., asa încât, în loc sa fie ale mele principii de viata înscrise în catastif, m-am trezit cu ale ei :D. No problem, cârpim azi. Nu-i bai ca e cusut cu blanita blonda, nu-i asa.

1. Va aduceti aminte baiatul ala la TV de si-a taiat faimoasa suvita si va aburea spunând "Sa traiti bine". No, era o greseala, lozinca îmi apartine si e usor diferita "Traiul bun". Asta-i principiul de baza. De-aici cladim restul.

2. Nu pup. Niciodata! (transmit bezele dresorului necunoscut care a reusit aceasta performanta)

3. Nu-i padure ca si Centru :D... si nu-i viata de noapte ca si cea de zi. Si chiar stiu ce zic :D.

4. Nimic nu se compara cu Hotelul de 5 stele din Manastur (cartierul general al stapânilor mei). As locui acolo din principiu... dar... deh... ma izbesc de niste imposibilitati tehnice.

5. Eu sunt Stapâna stapânilor mei si nu invers.

6. In viata trebuie sa te porti ca pisica si sa latri ca un câine. [putini trec proba asta :D]

7. Orice poarta deschisa e o noua oportunitate. Nu trec niciodata pe lânga.

8. Nu-i pianul ca si muzicuta.
... cu toate ca, am vazut muzicute mai mari ca franzela :D


9. Pernita mea cu dungi (moderno-hipnotizante) e fara asem'nare :).


10. Iubeste cu dreapta, danseaza cu stânga si toate vor fi la picioarele tale. [nu încercati asta acasa nesupravegheati. Trebuie experienta credeti-ma]

Semneaza cu jelibonul
preastimabila doamna JA
---------------------------------------------------------------------------------
Dau mai departe la Piti, Maya, Pisu, Corina, Lucky Motanul,
Sakura

joi, 18 martie 2010

Princeps Principius

Eram odata în sala de montaj (locul unde se taiau filmele si se combinau listarile pentru a obtine complexitati sau decupari manuale) cu o doamna experta în astfel de operatiuni... pe vremea când nu se facea expunerea direct pe placa si lucrarea care mi-a mâncat mie 3 luni de zile si nopti, sa fie gata în 3 ore de tipar... deci eram alaturi de doamna aceasta si priveam nedumerita ca adresa cu datele de contact nu pusca cu cadrul de decupare ce urma sa-l facem. Atunci ea ma întreba:

- Aste 2 lucruri trebuie sa potriveasca?
Eu evident, cunoscatoarea propriei mele opere de arta :D, afirm:
- In principiu da...
Un zâmbet usor am vazut mijit pe fata ei si-mi zice
- Si... daca n-avem principiu!?!... ce facem
Am râs bine... si cautaram solutia în cazul lipsei pricipiului.
------------------------------------------------------------------
Deci azi vorbim de principii de viata si conduita. O tema generoasa primita de la Gina.
------------------------------------------------------------------
Principiul numarul 1.
Ca sa cred in ceva mai întâi sap - cercetez.
Principiul numarul 2.
Nu mint niciodata. Eventual nu spun tot :).
Principiul numarul 3.
Daca pot sa ajut pe cineva aflat într-o situatie imposibila ajut neconditionat... dar sa fie în putinta mea.
Principiul numarul 4.
In prietenie si în iubire cred în interschimbul la orice nivel. Nu astept doar sa primesc ci caut sa ofer la rândul meu cât mai mult si o fac dezinteresat fara sa astept neaparat o recompensare.
Principiul numarul 5.
Permanent învat ceva. Am sau îmi caut hobbiuri. Îmi chinui mintea cu lucruri, idei. Incerc sa-mi urmaresc anumite vise.

Am sa va povestesc ceva adevarat.
Aveam la un moment dat un profesor de engleza în particular. Era obsedat de cuvinte. N-am facut o ora de gramatica într-un an de zile, dar ma omora cu dictionarul si dictia. Nu stiu cât s-a lipit de mine pentru ca în momentul când am trecut la Dickens în original si... dintr-o pagina A4 am extras 200 de cuvinte noi - n-am mai facut fata si a trebuit sa renunt :D. Il chema (ma rog, cheama pentru ca traieste) S. M. - un tip asa la vreo 75 de ani, batucit de tabieturi, pretentios si plin de pasiuni. Mai avea si alura unui gentilom englez: subtirel, înalt, mare iubitor de tenis si de Opera (cu o cultura la domeniu de stateam cu ochii mari ascultându-l plina de fascinatie). Odata mi-a cântat live o sectiune la care tinea enorm... am pe undeva înregistrarea. Caci no... nici pe mine nu statea bine pielea si obisnuiam sa înregistrez în ascuns lectiile de engleza. Ei bine, întotdeauna când intra pe usa, începea invariabil cu 2-3 fraze despre vreme :D, ca mai apoi sa treaca la subiect. Traia singur, fara copii, nevasta. Cred ca nu fusese niciodata casatorit... dar mi s-a parut curios sa-l vad ca se apucase sa învete portugheza si spaniola. Era foarte pasionat de noua lui distractie. Prin comparatie: tatal meu de aceeasi vârsta... avea ochii stinsi... nu-i mai straluceau la nimic. Imi doresc ca si la 70 - 80 de ani sa învat ceva... sa nu uit sa ma bucur. Sigur ca nu te asteapta nimic la acea vârsta (ma rog, daca te tin baierele pâna atunci)... so what?!?! Incape domnule... mult si bine...

Principiul numarul 6.
Iubesc independenta si libertatea personala.
Principiul numarul 7.
Respect independenta si libertatea altora. Stiu ca pe oameni trebuie sa-i iei asa cum sunt, nu vei putea sa-i schimbi. Este vorba de un soi de toleranta speciala.
Principiul numarul 8.
Viata este muzica sufletului - mintii. Muzica este viata.



Principiul numarul 9.
Nutresc un respect pentru orice forma de viata, nu trebuie sa fie neaparat umana.
Principiul numarul 10.
In lipsa vreunui principiu prin definitie inventam un principiul interimar :D.

duminică, 14 martie 2010

Alex

RaJaJa te salut - credeai ca scapi :D... scuze ca am scos JA-ul din poza... a foat musai în cele din urma... dar am lasat semnatura cu ochi ;) (acest mesaj este pentru cei nebuni dupa JA - se stiu ei care).


Pâna sa va povestesc despre cum e sa pici de fazan :D, ma voi opri la cum e sa fii papagal :D. Sincer, nu-i rau deloc sa te afli în aceasta postura. Mie chiar îmi place teribil. Numai coloratura papagalului sa mi-o oferiti si nu ma mai desprind din expozitiile de orice fel. De inteligenta lor ce sa mai povestim. Stiu, toata lumea cunoaste doar povesti neadevarate despre papagali, ceea ce aproape ma obliga sa vin sa reabilitez specia. Papagalul din desenul meu este in culorile tricolorului, asta pentru ca vorbeste româneste :D... detaliem

-----------------------------------------------------------
Se întâmpla prin 1977.
O proaspata absolventa de la Harvard, într-o perioada în care animalele erau considerate masini, automate sau orice altceva, si-a propus ceva îndraznet: sa afle se gaseste în mintea unei fiinte neumane - vorbind cu ea. Ca urmare, a cumparat un papagal-Jaco de un an pe care l-a adus în laboratotul ei si s-a apucat sa-l învete limba engleza. Zicea simplu: "M-am gândit ca, daca învata sa comunice, l-as putea întreba cum vede el lumea".

Ei bine acesta avea sa fie începutul unei perioade ce s-a întins pe mai bine de 31 de ani. Cei doi erau asezati - ea la birou, el în colivia lui - în laboratorul de marimea unui vagon de marfa, fara ferestre. Podeaua era acoperita cu ziare; pe rafturi erau stivuite cosuri cu jucarii stralucitoare. Cei doi formau în mod clar o echipa pe cinste.

Anumite abilitati gen: o buna memorie, o întelegere a gramaticii sau simbolurilor, constiinta de sine, imitarea celor din jur sau creativitatea sunt considerate semne-cheie ale unei capacitati mentale superioare. Papagalul nostru mai avea în stol înca 2 confrati mai tineri si ceva oameni, ce îi confereau cadrul social dupa care tânjesc toti papagalii. Ca orice stol, avea si el partea lui de dramatism. Alex era batos, tâfnos, si îi domina pe ceilalti 2 papagali în timp ce era deosebit de tandru în compania doamnelor :D.

Cum Alex al nostru se bucura de un creier cât o nuca cu coaja, majoritatea oamenilor de stiinta au considerat experimentul comunicarii între specii complet inutil... desi se obtinusera rezultate impresionante privind semnele si simbolurile... dar nu e acelasi lucru ca atunci când un animal se uita la tine, îsi deschide gura si vorbeste pe limba ta... tine de domeniul filmelor, nu-i asa? :).

Ei bine Alex a depus un efort sa învete limba engleza. Si o facea sârguincios. Dupa ce mânca sau înainte, repeta cuvinte si se asculta pâna ce sunetul era apropiat cu cel care îl auzise. Suna putin aiurea ideea ca o pasare sa exerseze lectii si sa faca asta de bunavoie. Nu era recompensat cu mâncare.
"Trebuie sa auda cuvintele de foarte multe ori pâna sa poata sa le imite corect. Nu încerc sa vad daca Alex poate întelege un limbaj uman - a adaugat ea. Nu mi-am propus niciodata acest lucru. De la bun început, am urmarit capacitatea lui de a imita, pentru a întelege cunosterea pasarii".

In acest fel, Alex putea comunica despre lumea lui. Putea raspunde la întrebari. Nu-l putea intreba la ce se gândeste, dar putea sa-l întrebe ce stie despre numere, forme, culori. Pentru a demonstra, Stapâna lui l-a purtat pe Alex pe brat pâna în mijlocul camerei unde era un suport. A luat apoi o cheie verde si o cescuta verde dintr-un cos. A tinut cele doua obiecte în dreptul ochilor lui Alex.
- Ce este la fel? - a întrebat ea.
Fara ezitare, Alex a deschis ciocul:
- Cu-loare.
- Ce este diferit?
- Forma - a raspuns Alex.
In urmatoarele 20 de min. Alex a parcurs testele, facând deosebirea între culori, forme, marimi, materiale (lâna diferita de lemn sau metal). A facut si niste operatii simple aritmetice, cum ar fi numararea cuburilor galbene dintr-un teanc de culori diverse. Apoi, parca pentru a dovedi ascutimea mintii creierului de pasare, Alex a exclamat:
- Vorbeste clar! - a comandat unei pasari mai tinere care pronuntase cuvântul "verde" gresit.
Inventase chiar el un cuvânt. In bolul cu mâncare ce continea un amestec de banane, mere, cirese, boabe de porumb, boabe de struguri si fasole verde... marul l-a descris ca având putin gust de banana si forma de cireasa marita :D asa încât a convenit sa-l numeasca: bana-cire.
Avea alura si comportamentul unui adolescent, cu toane si permanent surprinzator de ce urma sa faca.

- Vreau sa merg copac. A rostit Alex cu voce mititica.

Alex a trait toata viata în captivitate, dar stia ca, dincolo de usa laboratorului, existau un coridor si o fereastra înalta, care încadra un ulm cu coroana bogata. Îi placea sa vada copacul.
Povestioara scrisa pe marginea unui articol aparut in Martie 2008 din National Geografic. Numele revistei este deosebit de încântator "Latru, deci exist"

Aici avem un alt papagal. Arata mai mult a gaina semipreparata...
nuditate la acest nivel mai rar :-)

duminică, 7 martie 2010

Pre-Pregatiri de 8 Martie (în imagini)

Celor slabi de înger le este interzis sa priveasca imaginile de mai jos...
pentru ca nu am sa va ofer ochelari fumurii de protectie a vederii :D
dar ca orice lady care se respecta
m-am supus operatiunilor de înfrumusetare
cu efecte garantate peste noapte :D.
Inainte de acesta faza am stat cu feliile de castraveti peste ochi o zi întreaga.




Mai jos se poate vedea finalul samponarilor multiple,
masajelor infinite,
orelor pierdute în cada plina cu apa si sare de mare aromata,
pâna unghiutele mi s-au albit
jeliboanele s-au încretit si
blanita a prins un extravolum irezistibil.

Parca arat si mai tânara cu vreo 10 ani, nu-i asa? :D

La muzica vreau sa va introduc talentata Cat-Jazzista NORA

marți, 2 martie 2010

Martishor la jelibon - bonbon

Ofer martisoare virtuale la culoarea mea preferata,
tuturor doamnelor si domnisoarelor din blogroll.
Gina (prietena mea ca un fir rosu :)... o fi chiar firul martisorului împletit ce ne leaga), preafrumoasa Piti (cu care am destul de multe afinitati, she's right my side on this realm... ma distreaza, suntem de-o seama :D), Angela (filozoafa mea draga), Pescarus (alta prietena Foarte speciala, pe care ma bucur ca "am întâlnit-o" :)), Belle (blonda nu prea blonda :D, careia îi potrivesc de minune astfel de pretiozitati, daca se poate mai HandMade si mai atipice), Anya (I don't know why I like her name :). This is a traditional gift in Romania. Do you know this song?), Corina (chiar daca e vorba de motanel... martisorul este al ei, ca mare stapâna ce este), Tetris (... unul din penelurile cele mai libere si lejere. O Sehe contemporana cum îmi place sa zic), Brîndusa (mare sufletista ardeleanca), Vaca foarte verde (care ma încânta la sectiuni de Jazz si nu numai :)), papusicaMaya (ce are 2 stapâni minunati), Ana (pentru atât de multe... ca nu-mi ajunge un blog ca sa scriu), Elena A. (cea cu mare sensibilitate), Tasha - cutiuta cu iluzii (o persoana foarte deschisa), Iulia (care nu e foarte dark) ... 

Asta e mica mea lume.
Cum îmi plac obiectele cu utilitate, permiteti-mi sa le ofer tip atârnatoare (pandativ).
E pe alese... pe toate gusturile
:)



alte modele aici...