imaculatus orbitorium

finally, am reusit sa mai ies de sub capita de lucrari...

deci sa vedem ce am clarificat, legat de reclama, în postul anterior :
indiferent de materialul de intrare, Urât, Hidos sau Frumos --->; la iesire avem, întotdeauna Foaaarte Frumos
a ramas sa ne elucidam ce se întâmpla în cazul absorbantelor

daca bagi tampoane iasa Rosu?!? LOL sau mai bine zis cum se obtine...  imaculatus orbitorium.
-----------------------------------------------------------------------------

Poate va mai întrebati de ce m-am oprit la acesta povestioara, si nu alta?

Sincer, din mai multe considerente. Nu doar ineditului subiectului, ci mai ales pentru ca a fost lucrata altfel. Cu toate ca este un subiect exclusiv femeiesc, eu, l-am vazut proiectat dublu: privit în acelasi timp si dintr-o prisma pur masculina.

Apoi... tre' sa mai clarificam un aspect; nu stiu multi barbati sa se de-a în vânt dupa un astfel de subiect… pe bune. Numa' scapa cuvântul Rosu sau 'Sunt pe Stop' în fata oricarui barbat, si ai sa sesizezi  o mica tresarire, un zâmbet a la MonaLisa*, orice discutie oprindu-se în acel punct – ca si cum l-ai fi dus pe un drum înfundat :D. Asta cu altii, nu cu omul nostru, pentru ca el era deschis oricaror discutii menstruale :D, si ma gasise si pe mine… ce nu aveam multe jene la domeniu. Ca doar nu o sa discuti despre câmpuri cu flori când subiectul de pe ecran zice altceva, nu?

Deci pe parcusul celor 4 zile pline (de la 8:30 dimineata pâna seara la 11 - 12) asta am facut, pâna la definitivarea ideilor, si continutului general, mai putin partea de pregatire de imprimare.

Când omul nostru a venit sa lucreze ambalajele, deja avea fabricuta construita, spatiile de igienizare aprobate, si... ca un om de afaceri ce-si planifica viitorul, atasase si o linie pentru produse din hârtie, gen: hârtie igienica, prosoape din hârtie, servetele etc. Pentru comanda masinilor a mers personal în China si a stat acolo pâna a vazut modelul stratificat al tamponului în forma de prototip. El proiectase cusaturile (liniile) ce se vedeau pe modelul absorbantului. Fiecare producator are o liniatura diferita (acum daca v-am zis o sa le priviti cu mai mare atentie :). Mi-a povestit putin despre firma unde si-a comandat masinile de productie. Era asa de încântat cum nu-l vazusem nici dupa ce vizitase Franta. A zis ca firma "arata mai ceva ca o farmacie". Toate spatiile simple, minimaliste, aerisite, luminoase, oameni zâmbitori, si o curatenie de sa lingi pe jos nu alta. Chinezoaicele i s-au parut toate niste bibelouri, si ca sa-mi demostreze frumusetea lor a scos pe data un CD cu pozele facute în China. Intradevar erau multe personaje cu pielea galbena si ochii alungiti prin poze... de la vânzatoare la stewardese, doar ca "una mai urâtica ca alta" :D, pe bune!... La un moment dat am zis ca nu mi se par frumoase... se uita si el cu capul ba pe stg. ba pe dreapta

- da intradevar, dar în realitate sunt mult mai frumoase.

- au pielea mai fina decât europencele, am zis mai mult pentru mine...

a dat usor din cap aprobator si am mers mai departe.

De cum intrase pe usa, dimineata, l-am zarit cu un pachet de tigari Vogue light, cu toate ca omul nostru nu fuma. Mi-a întins pachetul si mi-a zis:

- nu asa ca-i fain?

- da. arata bine... dumnezeule ce tigari subtiri! am exclamat în timp ce scoteam o tigara sa ma uit la ea mai de-aproape. Foaaaarte elegante.

Camera de creatie e o camera izolata de restul camerelor destinate contabilitatii sau contractarilor unde zumzetul telefoanelor si discutiile interminabile despre bani si cifre tin oamenii într-o agitatie continua. Lumina aici intra zgârcit, fiind filtrata prin perdele si draperii grele. In mijlocul camerei troneaza nestingherit un birou imens unde monitorul asezat central lasa spatiu în stg. si-n dreapta pentru scanner si imprimanta. Pe dulapul înaltut din fata biroului alte 3 imprimante, de la format A3 extins, Laser si un HP color, mai vechi dar cu cartuse de capacitate. Câteva dulapioare cu usi glisante ascund ochiului cartile de care nu ma prea pot desparti. Unele sunt de specialitate, dar si poezii sau dictionare diverse. In dulapul din spate stau tamburii cu CD-uri si DVD-uri, împartiti pe clienti. E un dulap în care nu prea vreau sa ajung sa caut niciodata nimic. E prea mult... e phhhh... ce sa mai zic. In acesta camera nu are ce cauta radioul sau TV-ul. Singurul 'zgomot' permis e muzica, pentru ca nu exista creatie fara o atmosfera speciala, asa ca sculele de muzica stau insirate una peste alta asemeni unui tort de clatite, pe dulapiorul din stg. Dedesupt e sertarul aferent CD-urilor. Pe o masuta mai mica in colt este o sticla, un cutter si scoci - absolut necesare machetarilor.

Pentru ca aici petrec foarte mult timp - zi-lumina, tot spatiul camerei e impregnat de încrengatura gândurilor si ideilor zilnice, de sunetul muzicii preferate si toate legaturile directe cu tot ce exista: materiale, carti si reviste de prin jur. Aici e spatiul destinat exclusiv creatiei. Cine calca pe acest teritoriu are la dispozitie exact aceste lucruri ce le ofer, plus linistea necesara urmaririi firului gândirii. N-am înteles niciodata cum altii pot face creatie în spatii deschise unde stau unul lânga altul - unul vine, altul pleaca, unul vorbeste, celalalt clampaneste. Nu cred ca se poate lucra astfel.

Cu o zi înainte de sosirea dl. F, am fost sa studiez putin sectorul destinat absorbantelor. Am constatat diversitatea tipurilor de tampoane, dar luându-ma cu altele n-am cumparat câte o mostra din fiecare produs. De obicei asa fac:). Asa ca, chiar de la primul ceas am deschis discutia:

-  Ati studiat concurenta?

- Nu. Dar mergem acuma.

- Oare unde gasim o oferta cât mai completa? Metro?

- Da. e bun.

- Sa nu iau aparatul photo sa avem niste poze de ansamblu?

- Ba da. Foarte buna idea.

Zis si facut. Tâsnit pe usa... iesit, ata la Metro. Ca oamenii ce stiam ce ne trebuie, ne-am dus direct la raftul tampoanelor. Nu m-am învârtit mult, am scos aparatul, am tras Fleosc, Fleosc... dar n-am mai apucat a treia poza ca am si fost însfacata de un om cu blazon de paza.

- Da-ti încoace aparatul. Nu stiati ca n-aveti voie sa faceti poze?

- Nu. Ma scuzati. Chiar nu... oricum nu ne trebuie decât pentru un studiu...

- Pai scria mare la intrare. Lasati aparatul la mine. Dati-l incoace...

M-am tras trei pasi înapoi... am dus aparatul la spate

- Nu mai fac poze... Gata am înteles. Ma conformez.

- Sigur nu mai faceti?

- Siiiiigur... am zis apasat si convingator. Tot acest timp dl. F statea pregatit eventual sa intervina daca se escalada ceva... dar n-a fost cazul. Oricum pozele de care aveam nevoie erau facute;)... Ne-am dus si pe la raionul de hârtii igienice, am privit cu atentie oferta, am încercat sa bagam la cutie câte ceva si ne-am intors la firma.

Pozele ne-au prins exceptional - doream doar sa vedem ce culori lipsesc! ce dominante de culoare exista!... cum stau altii la partea de branding. Concluzia a fost rapida - din tot raftul, lipsea culoarea ALB --> asa ca, aceasta avea sa devina culoarea noastra de referinta. La o alta privire atenta, toate ambalajele foloseau excesiv linii curbe (vezi doamne "semn al feminitatii"... insa, vazându-le supraUtilizate ti se cam apleaca), asa ca noi, cu siguranta aveam sa folosim linii drepte... si a treia informatie ce o extraseram... nu erau folosite imagini, doar pete de culoare, pene de culoare - stilul foarte asemanator cu cel de la detergenti, câte o floare într-un colt sau un mic element decorativ. Concluzia ce revenea ---> okay deci n-ar fi rau noi sa folosim imagini. Cum necum aici dl. F care eram cum spuneam in primul episodm un iubitor de desen si pictura... s-a exprimat din prima.

- Sa folosim arta.

- Arta?!?? Adica, nu m-am putut stapâni sa nu remarc... Nu-i usor deplasat pentru tampoane? :D

- Da?! De ce? toate femeile sunt sensibile la frumos... si o zisese cu un rânjet usor bascalios.

... yeee why not? :D Si unde nu ma pune sa scot albumele de arta. Le-am adus pe lânga noi... si am început sa le studiem cu atentie, nu ca nu cunosteam continutul lor... dar acum cautam ceva. Ceva anume. Ceva ce tinea de frumusetea feminina universala, ceva usor, sweet as putea spune, în care femeile sa se recunosca, sa le placa sa se identifice**. Ne-am oprit la Boticeli, Picaso, Degas si un Leonardo sau Mantegna (nu mai stiu exact).

Pâna aici a fost doar partea de intrare în subiect si obisnuirea creierului cu tematica...
Între timp, îl vad pe dl. F ca începe sa scoata din geanta diplomat pachetele, pachetele cu tampoane, hârtii igienice, prosoape, servetelele... toate câte erau. My gosh erau asssssa multe de umplusera masa, monitorul disparuse din raza vizuala :D. Apoi tacticos, a început sa deshida un tampon ce era într-un plic de plastic fin, de un galben lamâi - la întins frumos pe masa, prin netezire cu mâna si mi-a zis plin de incântare:

- Fii atenta ce cusatura faina i-am facut... ase-i? Si rasucea tamponul în mâna îndoindu-l longitudinal. Mândru, putin spus :D. E un spectacol superb sa vezi pasiunea ce se citeste pe chipul oamenilor. Virtualul te priveaza de aceste trairi în direct. Nici video nu e chiar acelasi lucru. Dar no...
- Vezi tu cum se rideaza atât cât sa nu lasa sa curga pe lânga. Mi-am batut capul cu nervurile astea! Bine ca toate au si gel in interior si lichefiaza sângele imediat - sunt niste bilute foarte fine ce au coeficient de absorbtie mare.

continua...

- Le-am studiat acasa pe cele de la concurenta dar nici unul nu-i de treaba. Singurele tampoane cu grad mare de absorbtie sunt cele de la Bella... si Always. Chiar, ia zii la Pet sa aduca niste apa colorata numa' sa-ti arat ceva.
Sun... zic cererea ciudata. Apare Pet cu un ceainic de 2 litri cu ceai.

- No acu' sa vezi minune. Si turna in pahar si apoi pe tampon. 1 pahar, 2 pahare... si putin din al treilea pahar. Incredibil, omul asta chiar a facut testul de la televizor. Vazusem ceva reclame de acest gen. Deci deja totul era stiintific, ce sa mai zic D...

No, ce ma fac ca nici n-am terminat povestea dar s-a facut ditamai cârnatul de scriere. Musai sa tai aici si sa fac loc la un nou episod (ultimul fiind si cel mai simpatic). A trebuit sa aduc unele descrieri ajutatoare... pentru ca altfel e greu sa intuiesti exact ce se intâmpla in spatele usilor inchise de la creatie. Precum se vede nimic nu e intâmplator sau dupa ureche. Lucrurile sunt destul de clare si logice. Asta e partea frumoasa a lucrurilor.

*acuma am priceput ce i-a soptit Leonardo MonaLisei pentru acel zâmbet irezistibil! Zzzzzz
** reclama se pricepe teribil sa transforme intangibilul si unicatul, prin superuzitare ---> în banal