Un sourire à l'intérieur

prima mea aparitie DogModel
primul meu Job serios :)

dedicat lui Cat

Fire de tor(t)s

.

Uite pătratul de lână
Cum se suie cătră stână.
.

.

.

.

Sara pe deal
buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale

Dulăii joaca Tetris cu oile.
 .

Marea evadare. Marea aventură.
 :D

legenda sosetelor nepereche

- Vaaaai. Dar te-a costat o avere biletele la acest spectacol, asa-i?

Zise ea, privindu-l cu atentie cum învârtea între jeliboane cele doua instrumente conice, usor transparente, ce luminau spatiul din jur într-un mod bizar. Nu stia exact la ce foloseau însa, era stiut ca orice vizionare speciala venea cu tot felul de instrumentare auxiliare, care mai de care, mai ciudate. Fusesera ochelari cu lentila cilindrica sau acea tableta ce o  înghitiai pe gura sa vezi mai bine cu ochii LOL... si-acum aceste palarii funky cu bor clopot exagerat de larg... El se apropie de ea si îi puse cascheta pe caput. Studiase cu atentie instructiunile de utilizare a caschetelor astrale cu o zi înainte. Se fixau prin însurubare pâna se auzea un declick, si-atunci lumina învada spatiul interior, aducând universul îndepartat taman la poalele jeliboanelor lor.

- Ah. Nu-ti face probleme. Rosti el în timp ce o privea prin cascheta semitransparenta ce o manevra cu grija. Doar azi ruleaza acest spectacol unic. Cica azi, din motive nestiute, se supraincalzezte planeta aia mica de o vedem noi in fiecare seara si o mare mare poveste de dragoste se iveste.

- Poveste de dragoste!? Dar ce înseamna aia poveste de dragoste?

- Hmmm daca as sti, nu ti-as mai povesti draga mea :D. Asa... o sa stam linistiti sa privim ce se va întâmpla.

Clonk - se auzi declikul de prindere.

- Iuhuuuuu, vaaaaai - striga ea, nestapânindu-si emotia.

Acum veni rândul lui sa-si aseze cascheta pentru vizionare. ClonK si era legat întocmai.

- Waaaaw... sopti si el cu o voce joasa, grava, abia auzit. Si stateau amândoi muti de uimire în fata ecranului universal-planetar. Planeta aceea îndepartata, mica, punctiforma, pe care o priveau întotdeuna înainte de a adormi, era marita în asa hal de puteai zari si acele creaturi miniaturale cu 8 jeliboane în dotare fugind pe asfalt.

==========================================================================

De-odat' luminile s-au stins. 

O muzica suava s-a-nfiritat ca-n vis.
Cortina la planeta s-a desprins usor,
lasând o pata alba-n centru 

din'adins 

pentru actori.

Actul întâi

Pe-o sfoara în lumina usor balaie si discreta a scenei, atârnau nestingherite, parca din veci acol' sortite, doua sosete: una în dungi, cealalta... cu totul si cu totul... banala - de un gri sobolan din cale-afara :).

Doamna siseta în linii, tâfnoasa pân la dunga, nu-si ridica sprânceana, considerându-se adulta :). Isi tatua de-o viata pe textila, una câte una, istorii din carti de aventura. Era o doamna multa, stufoasa si grosuta. Dungile o marcasera frumos lungind-o pân la pulpa.

Nu foarte departe, pe sfoara, motaia simpatic, vesnicul trântor, ciorapul fara nici o pata, însa stiut, îmbibat într-un miros de pica musca moarta :D. Era tesut cu fir subtire, usor, facea tumbe când îl alinta vântul, nu de putine ori. Iar în asprimea noptii, se ridica-n calcâi cântând la frunza ce-o plimba printre degete.

 Actul doi

Pâna-ntr-o zi, când ciorapul banal, satul de-ale ei aere complet fara consistenta, în timp ce ea se circise în somn pe circumferita, o prinse mai mult din curiozitate de snurul uitat afara din ultima-i poveste si-o desira dintr-o data pân la umblatura. Speriat, furat fiind de-a ei poveste, se opri brusc si privi cu atentie. Atât mai ramse din ea - o talpa cu-n calcâi agatat în doua degete strâmbe. Nu ste'te mult pe gânduri, îsi desira cu grija propia gamba stânga si-o refacu cu al ei fir în dunga. Iar cu firul neted obtinut din pulpa lui o completa pe dânsa. Lucrase pân la miezul noptii... adormind ca liliacul atârnat pe sârma.
Lumina la scena se stinse îmbracând spatiul într-un negru adânc.

Ultimul act

Zorile, imitate cu o îmbaiare galbuie, luminara scena. Soseta doamna se ridica în capul talpii :D. Se simtea ca niciodata, foarte usoara. Se sterse cu degetul mic la ochiul degetului mare si casca printr-o gaura aparuta brusc peste noapte LOL, când zari tooooata tragedia. Numai talpa-i mai era în dungi!... iar restul.... vaaaai de un desen banal, complet lipsit de orice sofisticare! Se uita în stânga si-l zari pe el... cu talpa neteda, si degetele întinse catre ea, si... bai, o frumusete de model în dungi pâna la genunchi !! Scandalos de-a dreptul. Incepuse sa vocifereze însa celelalte toate cuvinte erau la el... el raspunzându-i rapid la toate, chiar si pe-ndelete :D. Si-astfel, brusc, cele doua sosete devenisera o pereche - fara de pereche :D

Din coltul dreapta al scenei aparu o fetita cu parul balai.
S-a oprit în dreptul sforii, se ridica pe degetele si lua ciorapii cu grija - era perechea ei de sosete cea mai draga. Îi trase pe picioruse. Lua sandalele de lac. Le închise catarama si disparu în coltul opus al scenei.

Cortina coborî.
Lumina se aprinse si zumzaiala acoperi totul

========================================================================== 

- Si-asta înseamna poveste de dragoste? întreba ea cu jeliboanele bine înfipte pe planeta mama.

- Ei, da' de unde sa stiu eu? raspunse el întelept. Titlul filmului e "Dragoste nepereche"

- Hmmm... eu cred ca am înteles... zise fata, si se lumina la fata. Deci trebuie sa ne luam sosete la care povestea continua de pe un picior pe altul - altfel nu se pretuiesc, nu-i asa?

:D :D :D
---------------------------------------------------------------

 Si de-atunci toate sosetele poarta povesti inedite, unice.

Daca o sa vedeti sosete identice sa stiti ca ele sunt complet demodate.
Iar sosetele gaurite sunt singurele cu doctoratul în asfalt, deci, va rog, putin respect  ;).

---------------------------------------------------------------
Sper sa va placa noul design de lampa (vezi imagine sus ;)). Acest post a venit cu tot felul de noutati.

Daca ar fi...

sa-mi aleg în pielea cui si prin ochii cui sa privesc lumea,

(pe pamânt)

as fi vrut sa fiu Cal. Cal salbatic :)

(in apa)
calut de mare. Mi se pare, de departe, un personaj simpatic ;).
 

si-acum, curioasa doamna JA întreaba:

De puteati alege ce v-ar fi placut sa fiti?
În pielea carui animalut v-ati fi întrupat?
[sa fim intelesi, nu excludem omul ;) - în fond, si el, tot un fel de animalut mai cizelat (ca sa nu zicem netezit) :D]

deCuvintele (1)

un joc inceput cu Lady Cat  :)
----------------------------------------------------------------------------

Un ocean fără hotare creşte asemeni trestiei.

Fulgurant comoara adâncurilor
ascunde degetele răsfirate ale sfiosului suflet
drumeţind pe cărările fără număr… fără număr…

În timp ce… eul omului
arcuia ancolura trupului gol al viselor
[precum un lotus, în tăcere,
după sunetul filotim al zilelor
şi nopţilor de nemăsurat]

Izvorul ascuns al sufletului decavat
alerga murmurând pe cărarea îngustă,
gofrată de fiorului vremii,
scopind inima de fluturi si păsări.

Nu spuneţi nicicând
nu există
cunoaşterii din inimă.

zzzzzzt, sfâââr

-----------------------------------------------------------------------

continuarea - deCuvintele (2)

ad hoc ::: ad interim

Când am vazut recent filmul Red Dog* - un film faaaain, alcatuit din povestile mai multor oameni, lipite una de alta, toate, despre un câine rosu australian... îmi ziceam gând - apoi asta nu e film, e blog :)! Clar, ceva foarte asemanator cu site-ul doamnei JA, dar... cu o diferenta esentiala: doamna JA nu-si cauta stapâni, ea-i are... si... nus' cum sa va zic... nu unul, ci multi... oricând gata sa sara în foc pentru ea.

Vineri seara gasisem pictura lui Francis Cotes...mi-a placut din prima. Simteam cum potriveste unei povestioare mai vechi, nescrise... însa nici prin cap nu-mi trecea ca are sa aiba o cu totul alta destinatie. Rasturnarile de situatie au aparut din primul moment al dedicatiilor aferente. Parca nimeni nu dorea povestea initiala ;). Nu ma credeti? Ascultati cu atentie dedicatiile, si o sa întelegeti ce spun :). Asa-i tetris? :D. Pe când aproape ma oprisem la dedicatia Cat - "Eine Kleine Nacht Musik" ce potrivea manusa povestioarei mele de o noapte... nu a fost sa fie. Am fost super-încântata de alegerea Angelei, nu era întocmai ce ma asteptam pentru imaginea mea (dar mi-a adaugat un nume nou auditiei ;), deci foarte fericita fata)

... dupa care mai-mai sa schimb macazul pe ceva de genul acesta:

Ieri o zi faina de iarna. Soarele scalda peisajul în nuante diverse de alb pe alb dar, departe de a-si da consimtamântul în privinta vreunei temperaturi decente. Insa frumossss, irezistibil de-a dreptul. Imposibil sa nu iei aparatul foto sa nu profiti de peisagiu. Priveam padurile de lânga noi, fiecare copac întepând scafârlia alba a  pamântului. Da, eu stiam demult - pamântul poarta parul scurt (recrut) - însa doar iarna poti vedea cu adevarat desimea firelor parului padure.

Pe Doamna JA o îmbracasem în straie de sarbatoare. Hainita de pe ea avea inclusiv un guler alb din blana artificiala ce se ridica pe ceafa dându-i aerele unei fiinte nobile, asemeni tabloul nostru. Reînviorase în noi imaginea reginei Elisabeta :). Si uite asa, mândri peste masura, ne-am pornit frumusel la o plimbare la drumul mare cu preafrumoasa Doamna JA.

Cum mergeam noi catre Manastirea din Tauti, pozam,povesteam, ajungem la lac. Acolo ma opresc o clipa si zic:

- Nu ne întoarcem?!? Vine mai încolo casa aia cu câini.

C însa, dorea o plimbare lunga, asa ca am mers mai departe. Trecem de coada lacului si ajungem în dreptul casei cu pricina. N-am apucat sa ne dumurim prea tare, am observat unul, daca nu doi ciobanesti mioritici, cum scot capul printre gratiile de la gard. Agitat nevoie mare, mioriticul forteaza iesirea printre gratii si tâsneste în strada. În mod normal vine, o miroase pe domnita mea sub coada - asta e forma lor de salut calduros si lucrurile se domolesc. Insa nu acum! Mioriticul* nu venise cu ganduri de pace! Din doi pasi s-a napustit pe JA si-a deschis falcile (de la capu-i cât banita) si a prins-o de ceafa pe domnita mea, ce a intrat cu totul in gura lui. Imi imaginez cât de mica s-a facut inima doamnei JA, când namila blanoasa, de vreo 4 ori mai mare decit ea a sarit pe ea. De ale noastre inimi ce sa mai vorbim? 

De aici încolo totul s-a întâmplat fulgerator. In momentul când Mioriticul a sarit pe JA, C parca vazuse rosu în fata ochilor "Se poate cineva sa-i faca rau copilului sub ochii lui?!?"... într-o fractiune de secunda s-a aruncat pe ciobanesc turtindu-l la pamânt. O miscare instinctiva de Judo sau Sumo, nu stiu exact :D. Cu burta îi imobilizase picioarele si corpul, cu un cot îi lipise capul de pamânt si cu cealalta palma îi îndesa falcile deschise pe zapada. In acel moment, am sarit, am prins de cureaua cu care era legata JA, si-am smuls-o pe JA din gramada. L-am privit pe C, era calare cu totul pe enormul ciobanesc mioritic, însa departe de a fi înafara unui pericol iminent. Daca scapa din prinzatoare, ceea ce nu era imposibil la forta enorma a câinelui, lupta se rulua, si nu stiu ce sorti de izbanda aveam. Stiam ca trebuie sa dispar cu JA din raza de actiune a ciobanescului... când il aud pe C cu vocea sugrumata de efort:

- Si acum cum ies de-aici. Daca îl las ma ataca!

Gosh... iar eu nu puteam sa-l ajut cât timp JA era aici, ea ar fi devenit o caramea pe maseluta mioriticului si nici noi nu stiu daca-i faceam fata. Retraiam problema logicii cu podul, lupul, capra si varza.

Atunci aud un glas de femeie ce urla la noi:

- Stati! Stati asa !!! Tocmai l-am adus de la doctor! Câinele are probleme cu coloana!!! Dati-i drumul !!!

Da?!? Extraordinar! Interesant argument. Oricum eram surzi toti trei.

La casa de unde iesise câinele, am vazut 2 femei. De obicei nu sta nimeni acolo. Fusese o întâmplare prezenta lor, altfel, finalul ar fi fost cu totul altul. In curtea respectiva mai erau alti 3  sau 4 câini, toti de talie mare. Una din femei (cea tânara) vine sa-si lege mastodontul. Cureaua ce o avea in mana era ceva de genul celor folosite la câini de talie mica. Am întors privirea si am vazut un Peugeot 206 venind spre noi. Fac semn disperat catre sofer. Opreste. Doi tineri la volan, îi rog sa ma ajute si fara sa astept vreun raspuns o iau la JA in brate si ma urc in masina. Mi-am dat seama ca C nu putea profita de situatie... daca slabea câinele din stransoare lupta se relua. Oamenii din masina nu vazusera ce s-a-ntâmplat. Au crezut ca fusese un accident. I-am rugat sa ma duca 200m mai încolo, suficient cât sa ies din raza de actiune a ciobanescului mioritic. Ma dau jos din masina incep sa masor lung cararea... nu stiam daca C scapase intreg... Apare C, nevatamat  :)

-----------------------------------------------------------------------------------------------

si-acum am sa va zic un banc

"Se încaiera Hrusca si Chuck Norris si iasa invingator Hrusca.

De ce?

Chuck Norris n-avea destul LER"

Cam asa am patit noi, ciobanescu n-avu' destul LER...

acum ne putem permite sa zâmbim :D...
si sa inchidem ochisorii putintel

sa vedem viata asemeni unui fir de ata subtire ce deapana povestioare in ochiuri de orez...
--------------------------------------------------------------------------------------------------

* intrebarea care am primit-o de vreo 2 ori - Mioriticul era fata 'au baiat? Da' cine sa-l caute de sex in acele momente?! LOL

Sclavii... Slavii... Slabii...

***
si Conducatorul Jubit LOL

Post fara cap

Lucruri pe care le înteleg

LA MULTI ANI
Doamnelor si Domnisoarelor mele.

Stiu, am putine... dar bune!!! :D - le cunosc asa cum îsi cunoaste maimuta, prietena, atunci când îi face groomingul de curatare de mici zburatoare (un exercitiu facut doar pentru relaxare si rasfat) :). În fond si la urma urmei, asta e cel mai important exercitiu de socializare, daca nu stiati. Pacat ca specia umana în ambitia ei nemasurata de a atinge culmile robotizarii si civilizatiei, a uitat acest lucru.

Acu' bag de seama, dupa aceasta descriere, nu o sa mai vad nici urma de ele prin preajma :D -
vai cât ma pot distra... :D:D:D

Stiti care a fost prima imagine cu care am ramas în cap înainte de a dormi bustean în noaptea de revelion?

Revelion.
Ora 3:30 am.
Lumina pe strazi - clar-obscur.
Ajunsi acasa, ma strecor sub plapumica.
Dau drumul la televizor si vad urmatorul filmulet:

Va imaginati cum nu mi-a mai sters NIMENI zâmbetul de pe fata pâna a doua zi la amiaza.

------------------------------------------------------------------

Mi-ar place sa aud (asta în cazul când n-am speriat pe toata lumea) care a fost imaginea cu care ati ramas în cap dupa proaspatul revelion expirat - v-a surprins ceva anume?!?...

just curious... you know
:)

Legenda caprei

Dragi copii, luati seama

Daca-i capra mama

Nu uitati un lucru, ca nu-i tata lupu

Iala trebe pusa, daca mama-i dusa

Dusa-n sat cu doru

Doru vânatoru'

--------------------------------------------------- Povestea caprei Nicolae Neagu Undeva intr-o padure Cu alune fragi si mure Si-un izvor Cat o ata de mosor Daca nu cumva mai mare... Insa cine s-o masoare De la talpi pana la nas Fara rigla si compas? Sade capra-n casa noua Nici n-o ninge, nici n-o ploua. Vorba vine cum c-ar sta Ca mai mult e pe vilcea Fiindca iezii cucuieti, Trei la numar toti baieti, Vor macese si bureti , Alteori vor leustean Si-atunci umbla pe tapsan. Sau sa zicem miez de nuca Si-atunci umbla ca nauca Nestiind de und' s-aduca. Cand si cand, cei trei vor sare, Capra nu le da ca n-are Si-atunci cumpara din piata De la oaia precupeata Care-i vinde si verdeata. Intr-o zi ce-i da prin cap? Tocmai rontaia un nap Si-avea mintea foarte clara... "Ce-ar fi sa ma duc la moara?" Cat stau astia mici in pat Eu m-am dus si-am macinat. Pana careva ma striga Am si pus de mamaliga. Bine nici n-a spus ce-a spus, C-a luat traista si s-a dus. Moara e mai jos pe rau Macina cinci zile grau Si porumb duminica. Luni nu macina ca sta. Era ziua de porumb. Lume multa...pana-n damb Era gata sa renunte Dar venise cu graunte Cand sa puna boaba-n cos, Iata, vine mos cocos Care zice c-a vazut Urme de bocanci de lup Printre fragi si printre mure Catre casa din padure. Sare capra ca din pusca Gand de spaima parc-o musca! - Nu cumva...??? Iar cocosul ingaima - Da!!! Lasa traista goala-n cui Si graunta nimanui, Tece gardu, moara, sura Cade-n cap, se da de-a dura, Se repede pe carare Si de-a dura,si-n picioare Behaind: "-Daca-l prind, il bat de-l sting!" Cand ajunse-n pajiste, Usa casei... vraiste Si-a urlat ingrozitor: "Iesi afar’ ca te-omor" In camasa si nadrag A iesit cel mic in prag Iedul caprei cel mai drag Ea a stat , l-a mangaiat L-a pupat, l-a-mbarbatat, Dupa care l-a intrebat : "-Undei lupul?" "-L-am papat !"