miercuri, 20 ianuarie 2010

Viata e o minge


Cu siguranta va este cunoscuta expresia "Brânza buna în burduf de... câine"... dar ceea ce nu stiti, e ca se refera la cineva anume... iar contextul nu era cel pe care-l cunoastem cu totii, ci, unul absolut deosebit de interesant :)


Se facea ca undeva tare departe, într-un loc unic de pe Muntele Câinelui, unde amprentele jeliboanelor mele si ale altor prieteni blanosi si-ar gasi un loc de cinste, a trait, cel mai patruped-biped care a existat vreodata. Pe nume lui Stephen Huneck. Fiind atât de aparte, a fost musai sa îl introduc în carnetelul meu de notite (adica aici :)).

A iubit mult câinii, si a simtit nevoia sa construiasca pe acoperisul lumii, o mica bisericuta capela vopsita în alb, cu însemnul turlei un “labrador entuziast” poleit cu aur de 24 de carate... Aratare mai ciudata ca asta arareori v-a fost dat sa vedeti, nu-i asa? Dupa un timp labradorului aurit i-a plantat aripi devenind labradorul z(s)burator.... si lucrurile s-au complicat peste masura.



Cum poate arata un astfel de om? Îmi încercam imaginatia în fel si chip. Trebuie sa vorbim de un om câinios la aratare, cu ochii blânzi, fata deschisa, fara ascunzisuri. În cele din urma l-am descoperit. Asa era... mi-a placut. (Privindu-l ma gândeam: oare de ce oamenii uscati la fata par mai putin deschisi?)



... si câteva din preafrumoasele lui desenele


hmmm, desenul de mai jos parca l-as fi facut eu.
Ce nu apare in poza... din când în când  gâdilam pe unul sau pe altul... pentru divertisment :D

iar daca Viata e o minge...
mingea e la mine. Las ca o rostogolesc eu cum vreau :).

Niciun comentariu: