miercuri, 5 mai 2010

... despre aristocat

Paseam grabita pe straduta catre complex. O legatura de patrunjel era  imaginea ce o roteam în minte - gândindu-ma la minunata salata ce aveam sa o fac curând. Undeva la a 3-a casa de la colt, unde de obicei priveam cele 3 pisici stând tolanite la soare pe scarile de la intrare, am observat cu surprindere, ca locul celor 3 lenese mari fusese înlocuit cu pisoiasi de nici o saptamâna. Fascinata m-am oprit în fata portii sa pot savura distractia lor de dimineata. Unul era negru plin, altul tigrat, unul portocaliu cu alb, un patat cu alb si negru... si...printre toti tarcatii, hoooopa, un birmanez - DA curat birmanez. Slabut raaaau si înaltut în picioare (ca un caprior în miniatura), cu cerculetul de pe botic deja conturat si ochii de un albastru azuriu.

Ei da, asta era prea mult... orice idee despre patrunjel zburase automat din cap si unde nu se piti M. în patru labe la poarta omului si cu batai ritmice ademeneam frumos pisicimea. Cel negru mai curajos din fire, probabil baietel, se înfipsese pe data la noua jucarie, lipindu-se direct de degetele mele care bocaneau cimentul. Dupa el se înfiinta tot alaiul pisicesc... Îi priveam prin fanta din josul usii si asteptam pisoiul birmanez. Venira toti, îi mângâiasem pe rând, dar cel dorit ba.

Simteam privirea oamenilor ce treceau pe strada; jumatate curiosi, jumatate nedumeriti. Începusem sa-mi pierd speranta ca are sa-mi iasa miscarea. Nici nu doream sa apara careva stapân de la casa sa ma prinda în flagrant. Ma si imaginam salutându-i de jos cu zâmbetul strengaresc schitând vreo scuza stupida:
- Stiti, mi-a cazut portmoneul... da' ce frumosi pisoi aveti :D
Nici bine nu-mi zbura prin cap scenariul ca vad ghemotocul gri-alboi apropiindu-se agale, prea putin curios de prezenta mea... se apropie... dar nu ma atinge. Ufff mai erau vreo 10 cm pâna la el. Cu o miscare brusca a mâinii l-am însfacat zdravan de cele 2 labute din fata. Da sa fuga, era cât pe ce sa-l scap, doar ca tragându-l catre mine apucasem sa-l prind de capsor si huuuups pe sub gard.

Acum era la mine în palme :D. Mic, urâtel, cu o coada ca o nuia de primavara. N-am mai continuat drumul spre complex. Uitasem de patrunjel si de alte cele. M-am întors încântata la firma.

Pe vremea aceea nu aveam pisici deloc. Roxi - ciobanescul meu german se distra dând de pamânt cu astfel de aratari :D. Intru în casa, închid prima usa, ma duc în spate... unde Pet batea cifre la calculatorul de buzunar si îi fac un semn discret din mâna. Ma priveste pe sub ochelari si brusc i se ridicara sprâncenele a curiozitate.
- Ce-ai acolo? ma întreaba cu vocea nedreasa.
- Am sustras un mâţ. Si-l ridic în sus plina de încântare.
- Maaaai dar asta e de rasa... de unde l-ai furat?
- Din vecini. De la casa cu 3 mâţi :D.
- Iooooi... si nu te-o vazut nimeni?
- Nu. Am lucrat curat :D. Adica nu m-au vazut cei din casa... numai toata lumea de afara :D :D :D.
I l-am pus pe birou la masa ei. In camera era lumina putina. Pisicul a început sa se uite stânjenit peste tot.

De-aici încolo mi s-a rupt filmul.

Stiu doar ca Roxi îi pusese gând rau. Pet ba îl placea, ba se plângea ca nu stie ce sa faca cu el. Repede am realizat ca nimeni nu era pregatit pentru noua aparitie. Dupa ce am cugetat putin am hotarât:
- Mâine iau pisicul si-l duc înapoi de unde l-am luat.
O aprobare tacita cu înclinare de cap fusese raspunsul ce-l primisem de la Pet. A doua zi m-am prezentat. Pet nu voia sa îl lase din mâna. Zic...
- Mai, nu vezi ca nu suntem în stare sa avem grija de el? Da-l incoace sa-l duc la mama lui.
Pet il strângea la piept mai tare aprobând din cap. O combinatie gestica ce ma nedumerea.
- Lasa ca-l duc eu, mi-a zis. Okay.
Am iesit din casa. Mergeam tacute una lânga alta rumegând în cap tot felul de gânduri. Am dat coltul si la a treia casa ne-am oprit. Ochii mei vorbeau fara voce, Pet se uita în curte, se uita la mine, si cu o rasucire pe calcâie o vad ca face cale întoarsa.
- Heeeeei! Ce faci? Cum ne-am înteles?
- Nu-l dau! Nu-l dau! E mâtucul meu. Las ca ma descurc eu.

Priveam habaucita. Ce puteam sa-i zic?! Pentru ea îl adusesem. Eu am catel, si ea ar trebui sa aiba o pisica. Birmanezul fusese un click... era exact ce i s-ar fi potrivit, fiind... mai special.


Preafrumoasa Birma s-a dovedit o pisica neobisnuita. Deosebit de batausa. Citind prin carti, explicau ca asta e modul lor de joaca. Ahaaa parese-i placea joaca LOL my gosh. Cu manusi de box ne antrenam diminetile :D. Nu a scapat nimeni fara zgârieturi si marcaje scrijelite direct pe piele. Nu accepta nici un alt animal prin preajma, lucru ce i-a adus numele de Pitzurc de Groaznic sau Pitzurc cel Viteaz, având multe batalii câstigate. Este pisicul pe care puneam mâna doar când era în calduri. Nici caldurile ei nu semanau cu ale pisicilor de rând, pe bune... dar nu insist :D. Okay mi-am zis, asa-i pisica. IT'S a PITBULL IEIIIIE:D... daca stiti cântecul lui Goran. Au trecut ceva ani pâna ne-am dumirit ca doar ea era altfel. Frumoasa de pica dar dura.


Anul acesta a împlinit 12 ani. Saptamâna trecuta a fost una de cosmar pentru ea, a suferit o operatie grea. O castrare de urgenta de la o suprainfectie ce i-ar fi adus moartea prin septicemie, în nici 24 de ore.


Acum e bine, iar mâtul imposibil de mângâiat s-a transformat peste noapte - blând, linistit, grijuliu, dedicat cum nu mi-a fost dat sa-l vad :D :D :D.
---------------------------------------------------------------------------------
Nu vi se pare ca pisicile n-au vârsta?


16 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Manon, tu esti extraordinara! Bine, nici cu animalutul nu-mi este rusine. Tu esti buna si copilaroara.
El este dat naibii de nu-mai-stiu-cum.
12 ani?
Vezi, dupa operatie este ca si un om- nou-nascut, care pretuieste mult mai mult viata.
Ma bucur mult pentru tine si-mi place de mor gasca ta!
O zi frumoasa, fara aoleu de ploaie vine de la Cluj!!!

SuperJa spunea...

E o pisica cu o personalitate deosebita fata de obisnuitele pisici europene.... si unde mai pui ca e foarte sensibila la marca mâncarii. Nu accepta decât la Whiskas in sus.

Ne-a cam jucat cum a vrut ea :D... cu toate astea sora mea o iubeste la nebunie LOL.

Vaca verde spunea...

wow, extraordinara "bestia", asa pisica mai zic si eu! :)

SuperJa spunea...

Eu am fost foarte derutata de comportamentul ei. La viata mea aveam experienta doar la catei, si zburatoare :D. Trecerea a fost cel putin ciudata :)

Corina spunea...

Hmmmmm, pisicile sunt mult mai independente si mai orgolioase - in general si cele de aceasta rasa in special :)

ainaw spunea...

Salut! Vrei să facem schimb de link-uri? Dacă vrei adaugă următoarele date în blogroll-ul tău: titlu: jocuri noi şi url: http://www.ejocuri-noi.ro . Eu îţi voi adăuga link-ul site-ului tău pe blogul oficial şi anume http://www.blog.ejocuri-noi.ro . Scrie-mi un comentariu pe blog să ştiu dacă să-ţi pun link-ul. Mulţumesc. :d

SuperJa spunea...

@Corina clar sunt mai rele si cu o atitudine aristocratica intangibila. Parca ar sti ca sunt mai de pret:).

SuperJa spunea...

@ainaw catelul meu nu are timp pentru e-jocuri pe calc. E catel cu job :).

Anya spunea...

Such a lovely cute face :-)

hugs from Kareltje =^.^=

SuperJa spunea...

Thanks :). Cute but tough...

Cheers,
Ja

INCERTITUDINI spunea...

Nici de ploaie nu va temeti?
c-aoleu ce ploaie vine de la voi!!!

SuperJa spunea...

:D... Ginoi, Ginoi tot smechera esti. Clujul are sursa directa la furtunele de apa din Europa... si conducte directa la Bucuresti.

Anonim spunea...

ai uitat sau ai renuntat la 'viata fara ata' ?



atita vreme cit nu rei sa stiu de tine sau tu sa stii de mine, ramin
si semnez asa

SuperJa spunea...

Eiii... dar eu stiu de tine mai annnna... tie ti-am zis aste vorbe.

:D - ma bucur sa te vad... ce pacat ca nu se vad yellow face-urile aici.

Piti spunea...

trecut in vizita rapid
am fost la sakura-eu stiu tot. care e problema? de ce mergi la vet? ce se intampla
p.s.: eu sunt stressy-la sakura asa a inceput, cu o vizita la doctor si acum, dupa peste o luna nu e bine. deci care este problema? astept lamuriri la mine acasa :)
sunt aproape de tine
:)

SuperJa spunea...

Ei sakura sakura... discret putin spus :D.