În cautarea mielului...

... cum ne-am pierdut :D
-----------------------------------------------------

Eu, Doamna JA, am sa va povestesc istoria "mielului" de Pasti.

-----------------------------------------------------
Totul a început când, privindu-l pe C cu un buchet superb de pisici în brate, încântarea produsa de micile vietati cu ochi taiati, a facut sa îmi imaginez cât de mult si-ar dori sa aiba în brate un mielut. Sigur, eu am dimensiunea potrivita unui mielut dar: nu behai, nu am lânita moale si creata... clar, nu puteam înlocui frumusete de animal simbolic (adic' totemic) taman în preajma sarbatorilor pascale.

Asa ca ne-am luat si ne-am dus în cautarea mieilor, acolo unde deal cu deal se împreuna si cararile pierd urma dreapta si asfaltata... ajungând serpuiri curbilinii de vai înguste brazdate, ici colea, de ape si copaci crescuti în (ne)stiinta naturii.

 Dupa ce am am urcat binisor catre munte, tocmai ce am trecut de coama dealului de mai jos, nestiind ce urmeaza. Fara harta, fara tinta... doar cu ochii mari, atenti la ce urmeaza.

 ... si unde nu ne-am trezit într-un sat de munte, departe, undeva (pierdut) în Ardeal. A fost greu sa gasim numele satului caci placa indicatoare exista doar pe sensul de iesire din sat. Satul se chema Podeni. Locuitorii iai de unde nu-s... singurele fiinte ce ne-au întâmpinat, cu multa zarva, a fost o turma de capre :).  Au aparut ca din senin, de dupa coltul unor case albastre. Mai întâi putine...

 dupa care nu le-am mai putut tine numarul... Capre domnule, câta frunza, câta iarba... si ieduti desigur :). Cam toate cu clopotei la gât si esarfe colorate - albastre. Acest sat avea o adoratie pentru culoarea albastra.

Cum se întâmpla mai întotdeauna, unul din membrii turmei s-a dus direct la M - pozându-i serios :D. Era un exemplar (baietel) frumusel... iar ochii cu un dreptunghi orizontal pe centru. Un amanunt, ce recunosc, nu-l stiam...

 Pe când am reusit sa ne scoatem masina din turma, hop ne trezim în fata cu primul locuitor al satului :). O taranca rosie în obraji, zdravana, cu un dinte de aur în laterala stânga, ce stalucea în lumina de apus la câte un surâs strengaresc.

 Dintr-un salut si doua vorbe ne-am trezit direct cu iedul în brate, în plina negociere. Noi vorbeam de miel, ea ne lauda iedul.

- Tine-l un pic, ia vezi ce grasut e. - Da ce sa fac cu iedul al oras? - Apoi' faci o tocana buna...
În tot acest timp, iedul mielusel, nu alta. Cuminte, rapiror de frumos...

 Cine a câstigat?!?!... nu-i greu de ghicit :D

\

Paste Fericit tuturor :)

-------------------------------------------------------------------------
... si ce am la masa?!?!...
în episodul urmator
-------------------------------------------------------------------------