Acum vreo 10 ani am facut un tablou în acrylice folosind o tehnica foarte rudimentara; în loc de pensule, degetele mele scaldate direct în borcanele cu vopsea si lucrat frenetic “la cald” fara planuri sau schite prealabile, dar nu fara o idee. Niciodata nu ma apuc de treaba daca nu stiu cam ce vreau sa ating. La final, tabloul fiind pe un placaj de 2 m x 1m înaltime – întindeam masa de culoare cu palmele amândoua. Mânjisem peste tot în jur. Nici fata, nici sprâncenele nu fusesera scutite de alb si rosu oxid. O ultima trasatura într-un colt în dreapta, la care culmea, luasem pensula :D, am scris…. shod, stângaci oarecum… “Vesnicia bucuriilor simple”.
Nu s-a schimbat nimic din acea gândire. Cred ca putea sa treaca si vulcanul peste mine, ca tot acolo ma aflam. Viata e construita din lucruri simple. Cam care sunt acestea?
Nimic mai placut decât sa fiu undeva în raza de actiune a omului meu, sa povestim fara sir sau sa nu povestim deloc (doar sa fim).
Îmi plac documentarele si povestile adevarate, deopotriva mi se aprind mintile la lucrurile inexplicabile. Mistere de ex. vineri seara telecomanda este a mea – mut pe Discovery la “Case bântuite” – C. se pravaleste de râs si stinge lumina… nu înainte de a zice “da, e vineri, sa creem atmosfera corespunzatoare dara :D”. El doarme foarte linistit pe acesta emisiune… eu însa, abia atunci ma trezesc :D.
Ne place apa, la nebunie. Suntem în stare sa stam 24 de ore în apa, sa servim si masa de amiaz’ sau o sampanie seara scufundati în H2O. Sunt oarecum cunoscute escapadele mele în astfel de locatii. Decât statul pe scaun la calculator, nu mai incitanta e lumea larga?
Am si placeri pur individuale. Daca îmi trece vreo idee prin minte arareori o las a scape si o transpun în linii sau imagini cândva. Munca mea e una din satisfactiile de capatâi. Seara, stau la îndemâna tot soiul de carti, foarte specifice lumii mele. Sunt parte a universului meu.
Ce mai ador? (ciudat cuvânt si acest (a)dor – l-as marunti putin dar nu în acest post ;))
Sportul, miscarea! Intotdeauna mi-au placut.
Mai apoi: muzica, plimbarile, oamenii…
nu cred sa existe multe lucuri care sa nu-mi placa…
Si acum, schimbam macazul, rotim unghiul cu 90 de grade,
si vorbim despre placerile blondei mele.
si vorbim despre placerile blondei mele.
Doamna JA e deosebit de lenesa. Doaaaaarme foarte mult. Uneori am senzatia ca a împrumutat de la pisici acest comportament.
Nu stiu daca am amintit vreodat', dar îi place sa-si declare mici proprietati. Când fac curatenie si ridic covorasul… pe când îl pun înapoi, se aseaza hãpt pe mijlocul lui crezând ca pentru ea a fost facuta miscarea :D.
Masa de la ora amiezii am ajuns sa o împartim frateste. Eu ma aleg cu vegetalele, ea cu carnea – un schimb echitabil dupa parerea ei :D.
Seara, daca vrea sa obtina plimbare are câteva smecherii prin care ma las corupta. Mai întâi se uita sub birou daca stau picior peste picior. Daca da… se strecoara frumusel sub pantoful ridicat si danseaza cadentat alternând cele 2 picioare din spate, aruncându-mi priviri piezise, irezistibile… un fel de… nooo, hai fa si tu o pauza… sa ne mai si distram. Alteori, daca aude celularul… coboara la luminatorul din hol, da la o parte ruleta… aha, a venit C. si tabaraste ca furtuna în camera, de abia mai poate pune frâna în dreptul meu si îmi zice prin cântari prelungi
- Ccccccccc. Este Cccccccc. A venit Ccccccc (parca ar fi reclama la Knoooor :D)
Nu-i loc de refuz evident, ca urmare iesim la strada. Aici ea are foarte multa treaba. Are de citit toate emailurile si blogurile mirositoare, înscrise direct pe rotile masinilor, lasând la rândul ei mesaje de socializare. Va spuneam eu ca e comunicativa. Ma întrece cu vârf si-ndesat. În zilele mai norocoase face cârdasie cu “Prietenul-Prietenul” – catelul patroanei de la Hotel Comfort. Pe asta îl place. E un baietel dandy, tuns întotdeauna dupa frizuri la moda. Oricarei domnite i-ar face placere o astfel de companie. Iar seara se încheie cu o vizita scurta la pisici, o verificare a mâncarii uitate, dupa care se culca linistita fiind toate lucrurile in perfecta ordine... asteptând urmatoarea zi cu placeri macar la nivelul zilei precedente.
Precum ziceam, lucrurile simple sunt cheia unei vieti tihnite.
THE END
----------------------------------------------
Tema era însotita de reguli încâlcite. Îmi pare rau, temele le mai fac... regurile nu le pricep. Cica sa dau mai departe la 10 persoane. Ei asssss! Toti si-au facut temele înaintea mea... asa ca ce bine le sta premiilor îngropate în lanul de grâu, poate le gasesc vreo utilizare în viitor.In caz ca se gaseste cineva cine a scapat frumusete de tema... va rog poftiti... urmati drumul principal, si la radacina bobului de grâu sapati 5 feet în adâncime... usor la stg... daca suna a gol... acolo e premiul si leapsa. Enjoy :D
