RaJaJa te salut - credeai ca scapi :D... scuze ca am scos JA-ul din poza... a foat musai în cele din urma... dar am lasat semnatura cu ochi ;) (acest mesaj este pentru cei nebuni dupa JA - se stiu ei care).
Pâna sa va povestesc despre cum e sa pici de fazan :D, ma voi opri la cum e sa fii papagal :D. Sincer, nu-i rau deloc sa te afli în aceasta postura. Mie chiar îmi place teribil. Numai coloratura papagalului sa mi-o oferiti si nu ma mai desprind din expozitiile de orice fel. De inteligenta lor ce sa mai povestim. Stiu, toata lumea cunoaste doar povesti neadevarate despre papagali, ceea ce aproape ma obliga sa vin sa reabilitez specia. Papagalul din desenul meu este in culorile tricolorului, asta pentru ca vorbeste româneste :D... detaliem
-----------------------------------------------------------
Se întâmpla prin 1977.
O proaspata absolventa de la Harvard, într-o perioada în care animalele erau considerate masini, automate sau orice altceva, si-a propus ceva îndraznet: sa afle se gaseste în mintea unei fiinte neumane - vorbind cu ea. Ca urmare, a cumparat un papagal-Jaco de un an pe care l-a adus în laboratotul ei si s-a apucat sa-l învete limba engleza. Zicea simplu: "M-am gândit ca, daca învata sa comunice, l-as putea întreba cum vede el lumea".
Ei bine acesta avea sa fie începutul unei perioade ce s-a întins pe mai bine de 31 de ani. Cei doi erau asezati - ea la birou, el în colivia lui - în laboratorul de marimea unui vagon de marfa, fara ferestre. Podeaua era acoperita cu ziare; pe rafturi erau stivuite cosuri cu jucarii stralucitoare. Cei doi formau în mod clar o echipa pe cinste.
Anumite abilitati gen: o buna memorie, o întelegere a gramaticii sau simbolurilor, constiinta de sine, imitarea celor din jur sau creativitatea sunt considerate semne-cheie ale unei capacitati mentale superioare. Papagalul nostru mai avea în stol înca 2 confrati mai tineri si ceva oameni, ce îi confereau cadrul social dupa care tânjesc toti papagalii. Ca orice stol, avea si el partea lui de dramatism. Alex era batos, tâfnos, si îi domina pe ceilalti 2 papagali în timp ce era deosebit de tandru în compania doamnelor :D.
Cum Alex al nostru se bucura de un creier cât o nuca cu coaja, majoritatea oamenilor de stiinta au considerat experimentul comunicarii între specii complet inutil... desi se obtinusera rezultate impresionante privind semnele si simbolurile... dar nu e acelasi lucru ca atunci când un animal se uita la tine, îsi deschide gura si vorbeste pe limba ta... tine de domeniul filmelor, nu-i asa? :).
Ei bine Alex a depus un efort sa învete limba engleza. Si o facea sârguincios. Dupa ce mânca sau înainte, repeta cuvinte si se asculta pâna ce sunetul era apropiat cu cel care îl auzise. Suna putin aiurea ideea ca o pasare sa exerseze lectii si sa faca asta de bunavoie. Nu era recompensat cu mâncare.
"Trebuie sa auda cuvintele de foarte multe ori pâna sa poata sa le imite corect. Nu încerc sa vad daca Alex poate întelege un limbaj uman - a adaugat ea. Nu mi-am propus niciodata acest lucru. De la bun început, am urmarit capacitatea lui de a imita, pentru a întelege cunosterea pasarii".
In acest fel, Alex putea comunica despre lumea lui. Putea raspunde la întrebari. Nu-l putea intreba la ce se gândeste, dar putea sa-l întrebe ce stie despre numere, forme, culori. Pentru a demonstra, Stapâna lui l-a purtat pe Alex pe brat pâna în mijlocul camerei unde era un suport. A luat apoi o cheie verde si o cescuta verde dintr-un cos. A tinut cele doua obiecte în dreptul ochilor lui Alex.
- Ce este la fel? - a întrebat ea.
Fara ezitare, Alex a deschis ciocul:
- Cu-loare.
- Ce este diferit?
- Forma - a raspuns Alex.
In urmatoarele 20 de min. Alex a parcurs testele, facând deosebirea între culori, forme, marimi, materiale (lâna diferita de lemn sau metal). A facut si niste operatii simple aritmetice, cum ar fi numararea cuburilor galbene dintr-un teanc de culori diverse. Apoi, parca pentru a dovedi ascutimea mintii creierului de pasare, Alex a exclamat:
- Vorbeste clar! - a comandat unei pasari mai tinere care pronuntase cuvântul "verde" gresit.
Inventase chiar el un cuvânt. In bolul cu mâncare ce continea un amestec de banane, mere, cirese, boabe de porumb, boabe de struguri si fasole verde... marul l-a descris ca având putin gust de banana si forma de cireasa marita :D asa încât a convenit sa-l numeasca: bana-cire.
Avea alura si comportamentul unui adolescent, cu toane si permanent surprinzator de ce urma sa faca.
- Vreau sa merg copac. A rostit Alex cu voce mititica.
Alex a trait toata viata în captivitate, dar stia ca, dincolo de usa laboratorului, existau un coridor si o fereastra înalta, care încadra un ulm cu coroana bogata. Îi placea sa vada copacul.
Povestioara scrisa pe marginea unui articol aparut in Martie 2008 din National Geografic. Numele revistei este deosebit de încântator "Latru, deci exist"
Aici avem un alt papagal. Arata mai mult a gaina semipreparata...
nuditate la acest nivel mai rar :-)
