- din categoria povestilor cu fir de adevar tesute pe neadevar - (numite de oameni fantezii)
Ieri am vizitat Salonul de Cosmetica Dentara inagurat odata cu lansarea sezonului estival. De-atâta asteptare mi se alungisera urechile puternic lateral si mai toti cei apropiati ma confundau cu magarul din Shreck zicându-mi:
- SuperJA ENTERTAINNNN YOURSELF!!! :).
Ohhhh, shit. Le explicam ca singurul mod de dezlegare a imaginii miraj subit apărute, era vizitarea Salonul Wild Dentist (SWD). Un loc secret, nu la-ndemâna orisicui, desi suferea pâna-n rarunchi de o supra extravaganta-luxurianta, plasat undeva la margini de paduri virgine ce n-au vazut picioroange cu copita nedespicata si nici urma de ochi cu alb cristalin.
Ajunsesem târziu. În fata mea mai era cineva, tot de felul meu, cu corp si picioare dispuse pe colturi ca masa din sufragerie :), dar... vizibil antrenat la o scoala de vedete ce scotea pe banda frumuseti dupa canoane invers proportionale cu cele umane. În lume mea, idealul Venusian-Dognesc era masurat în caizer si slaninuta cu grad ridicat de alb :D... iar antrenamentele se faceau la pajiste deschisa cu aruncare de orez cum fac oamenii la nunti :). E stiut faptul ca pentru patru picioare, Sumo, e sportul national practicat la mijloc de codru des, iar numele de scena a marii vedete pe care o urmaream cu mare interes era HIPO-botGros. Camerele de luat vederi, plasate sub nivelul pamântului, te lasau sa savurezi în tihna Bolshoi - Baletul subacvatic (vezi filmuletul).
Spectacolul era absolut minunat si a meritat toate oasele insirate pe ata dentara pe care a trebuit sa las ca si gaj la intrarea în parc.
Phiiiiiuuu... HIPO-botGros si-a termint numarul ! Acum e rândul meu... pazea ca ma arunc... sper sa aduc la mal un exemplar grasut numa' bun de pus in tigaie.
Pai da eu, tot devotata stapânilor mei sunt. Le-am promis amintiri palpabile :D.
UPS cred ca am prins pestisorul de aur LOL...
--------------------------------------- întregul documentar poate fi vizionat aici
JA dis de dimineata îsi aminti de povestea cu Scufita Roşie. Îsi plimba jeliboanele frenetic pe orizontala, si apoi pe verticala, cautând în libraria cu CD-uri si DVD-uri coperta rosie cu buline albe. Da, a gasit-o undeva pe raftul din stânga sus. Player-ul aproape, apasa cu grija butorul Fast-Forward derulând caseta pâna a ajuns la faza cu Bunicuta-Lup. Aici se opri si apasa Play:
"- Ce ochi mari ai Bunii !!! rosti Scufita Rosie privind-o usor nedumerita...
- Ca sa vad mai bine! raspunse bunicuta cu voce guturala.
- Si ce urechi mari ai Bunii !!!... hmmm parca-s si îmblanite :D
- Ca sa aud mai bine !... si sa simt fiesce firicel de vânt" LOL
Stop - Da. Ja a înteles ca "Bunii" se uita la documentarul cu PLANTE :D.
Când va prinde plictiseala si simtiti cum se instaleaza sfârseala - PLEOSC lipiti de perete o musca ce tocmai a simtit caldura de vara. Dupa care desenati - ce va trece prin cap.
Prajit - relaxat.
Robin Zbârrrr - haiducul luptator pentru drepturile mustelor.
Perechea Mat si Matachon
Întâlnire la nivel înalt - dezbateri aprinse (am vazut aseara la televizor :))
Cine ajunge primul o muscalizeaza. S-a-nteles, nu?
Doi prieteni de-o seama DAR din mame diferite :D.
Cor - Muscal
(mi-aduce aminte de reclama de la Stella Artois - atâta îmi place tipul cu falseturile :D :D :D)
Paseam grabita pe straduta catre complex. O legatura de patrunjel era imaginea ce o roteam în minte - gândindu-ma la minunata salata ce aveam sa o fac curând. Undeva la a 3-a casa de la colt, unde de obicei priveam cele 3 pisici stând tolanite la soare pe scarile de la intrare, am observat cu surprindere, ca locul celor 3 lenese mari fusese înlocuit cu pisoiasi de nici o saptamâna. Fascinata m-am oprit în fata portii sa pot savura distractia lor de dimineata. Unul era negru plin, altul tigrat, unul portocaliu cu alb, un patat cu alb si negru... si...printre toti tarcatii, hoooopa, un birmanez - DA curat birmanez. Slabut raaaau si înaltut în picioare (ca un caprior în miniatura), cu cerculetul de pe botic deja conturat si ochii de un albastru azuriu.
Ei da, asta era prea mult... orice idee despre patrunjel zburase automat din cap si unde nu se piti M. în patru labe la poarta omului si cu batai ritmice ademeneam frumos pisicimea. Cel negru mai curajos din fire, probabil baietel, se înfipsese pe data la noua jucarie, lipindu-se direct de degetele mele care bocaneau cimentul. Dupa el se înfiinta tot alaiul pisicesc... Îi priveam prin fanta din josul usii si asteptam pisoiul birmanez. Venira toti, îi mângâiasem pe rând, dar cel dorit ba.
Simteam privirea oamenilor ce treceau pe strada; jumatate curiosi, jumatate nedumeriti. Începusem sa-mi pierd speranta ca are sa-mi iasa miscarea. Nici nu doream sa apara careva stapân de la casa sa ma prinda în flagrant. Ma si imaginam salutându-i de jos cu zâmbetul strengaresc schitând vreo scuza stupida:
- Stiti, mi-a cazut portmoneul... da' ce frumosi pisoi aveti :D
Nici bine nu-mi zbura prin cap scenariul ca vad ghemotocul gri-alboi apropiindu-se agale, prea putin curios de prezenta mea... se apropie... dar nu ma atinge. Ufff mai erau vreo 10 cm pâna la el. Cu o miscare brusca a mâinii l-am însfacat zdravan de cele 2 labute din fata. Da sa fuga, era cât pe ce sa-l scap, doar ca tragându-l catre mine apucasem sa-l prind de capsor si huuuups pe sub gard.
Acum era la mine în palme :D. Mic, urâtel, cu o coada ca o nuia de primavara. N-am mai continuat drumul spre complex. Uitasem de patrunjel si de alte cele. M-am întors încântata la firma.
Pe vremea aceea nu aveam pisici deloc. Roxi - ciobanescul meu german se distra dând de pamânt cu astfel de aratari :D. Intru în casa, închid prima usa, ma duc în spate... unde Pet batea cifre la calculatorul de buzunar si îi fac un semn discret din mâna. Ma priveste pe sub ochelari si brusc i se ridicara sprâncenele a curiozitate.
- Ce-ai acolo? ma întreaba cu vocea nedreasa.
- Am sustras un mâţ. Si-l ridic în sus plina de încântare.
- Maaaai dar asta e de rasa... de unde l-ai furat?
- Din vecini. De la casa cu 3 mâţi :D.
- Iooooi... si nu te-o vazut nimeni?
- Nu. Am lucrat curat :D. Adica nu m-au vazut cei din casa... numai toata lumea de afara :D :D :D.
I l-am pus pe birou la masa ei. In camera era lumina putina. Pisicul a început sa se uite stânjenit peste tot.
De-aici încolo mi s-a rupt filmul.
Stiu doar ca Roxi îi pusese gând rau. Pet ba îl placea, ba se plângea ca nu stie ce sa faca cu el. Repede am realizat ca nimeni nu era pregatit pentru noua aparitie. Dupa ce am cugetat putin am hotarât:
- Mâine iau pisicul si-l duc înapoi de unde l-am luat.
O aprobare tacita cu înclinare de cap fusese raspunsul ce-l primisem de la Pet. A doua zi m-am prezentat. Pet nu voia sa îl lase din mâna. Zic...
- Mai, nu vezi ca nu suntem în stare sa avem grija de el? Da-l incoace sa-l duc la mama lui.
Pet il strângea la piept mai tare aprobând din cap. O combinatie gestica ce ma nedumerea.
- Lasa ca-l duc eu, mi-a zis. Okay.
Am iesit din casa. Mergeam tacute una lânga alta rumegând în cap tot felul de gânduri. Am dat coltul si la a treia casa ne-am oprit. Ochii mei vorbeau fara voce, Pet se uita în curte, se uita la mine, si cu o rasucire pe calcâie o vad ca face cale întoarsa.
- Heeeeei! Ce faci? Cum ne-am înteles?
- Nu-l dau! Nu-l dau! E mâtucul meu. Las ca ma descurc eu.
Priveam habaucita. Ce puteam sa-i zic?! Pentru ea îl adusesem. Eu am catel, si ea ar trebui sa aiba o pisica. Birmanezul fusese un click... era exact ce i s-ar fi potrivit, fiind... mai special.
Preafrumoasa Birma s-a dovedit o pisica neobisnuita. Deosebit de batausa. Citind prin carti, explicau ca asta e modul lor de joaca. Ahaaa parese-i placea joaca LOL my gosh. Cu manusi de box ne antrenam diminetile :D. Nu a scapat nimeni fara zgârieturi si marcaje scrijelite direct pe piele. Nu accepta nici un alt animal prin preajma, lucru ce i-a adus numele de Pitzurc de Groaznic sau Pitzurc cel Viteaz, având multe batalii câstigate. Este pisicul pe care puneam mâna doar când era în calduri. Nici caldurile ei nu semanau cu ale pisicilor de rând, pe bune... dar nu insist :D. Okay mi-am zis, asa-i pisica. IT'S a PITBULL IEIIIIE:D... daca stiti cântecul lui Goran. Au trecut ceva ani pâna ne-am dumirit ca doar ea era altfel. Frumoasa de pica dar dura.
Anul acesta a împlinit 12 ani. Saptamâna trecuta a fost una de cosmar pentru ea, a suferit o operatie grea. O castrare de urgenta de la o suprainfectie ce i-ar fi adus moartea prin septicemie, în nici 24 de ore.
Acum e bine, iar mâtul imposibil de mângâiat s-a transformat peste noapte - blând, linistit, grijuliu, dedicat cum nu mi-a fost dat sa-l vad :D :D :D.
---------------------------------------------------------------------------------
Nu vi se pare ca pisicile n-au vârsta?
Acum vreo 10 ani am facut un tablou în acrylice folosind o tehnica foarte rudimentara; în loc de pensule, degetele mele scaldate direct în borcanele cu vopsea si lucrat frenetic “la cald” fara planuri sau schite prealabile, dar nu fara o idee. Niciodata nu ma apuc de treaba daca nu stiu cam ce vreau sa ating. La final, tabloul fiind pe un placaj de 2 m x 1m înaltime – întindeam masa de culoare cu palmele amândoua. Mânjisem peste tot în jur. Nici fata, nici sprâncenele nu fusesera scutite de alb si rosu oxid. O ultima trasatura într-un colt în dreapta, la care culmea, luasem pensula :D, am scris…. shod, stângaci oarecum… “Vesnicia bucuriilor simple”.
Nu s-a schimbat nimic din acea gândire. Cred ca putea sa treaca si vulcanul peste mine, ca tot acolo ma aflam. Viata e construita din lucruri simple. Cam care sunt acestea?
Nimic mai placut decât sa fiu undeva în raza de actiune a omului meu, sa povestim fara sir sau sa nu povestim deloc (doar sa fim).
Îmi plac documentarele si povestile adevarate, deopotriva mi se aprind mintile la lucrurile inexplicabile. Mistere de ex. vineri seara telecomanda este a mea – mut pe Discovery la “Case bântuite” – C. se pravaleste de râs si stinge lumina… nu înainte de a zice “da, e vineri, sa creem atmosfera corespunzatoare dara :D”. El doarme foarte linistit pe acesta emisiune… eu însa, abia atunci ma trezesc :D.
Ne place apa, la nebunie. Suntem în stare sa stam 24 de ore în apa, sa servim si masa de amiaz’ sau o sampanie seara scufundati în H2O. Sunt oarecum cunoscute escapadele mele în astfel de locatii. Decât statul pe scaun la calculator, nu mai incitanta e lumea larga?
Am si placeri pur individuale. Daca îmi trece vreo idee prin minte arareori o las a scape si o transpun în linii sau imagini cândva. Munca mea e una din satisfactiile de capatâi. Seara, stau la îndemâna tot soiul de carti, foarte specifice lumii mele. Sunt parte a universului meu.
Ce mai ador? (ciudat cuvânt si acest (a)dor – l-as marunti putin dar nu în acest post ;))
Sportul, miscarea! Intotdeauna mi-au placut.
Mai apoi: muzica, plimbarile, oamenii…
nu cred sa existe multe lucuri care sa nu-mi placa…
Si acum, schimbam macazul, rotim unghiul cu 90 de grade,
si vorbim despre placerile blondei mele.
Doamna JA e deosebit de lenesa. Doaaaaarme foarte mult. Uneori am senzatia ca a împrumutat de la pisici acest comportament.
Nu stiu daca am amintit vreodat', dar îi place sa-si declare mici proprietati. Când fac curatenie si ridic covorasul… pe când îl pun înapoi, se aseaza hãpt pe mijlocul lui crezând ca pentru ea a fost facuta miscarea :D.
Masa de la ora amiezii am ajuns sa o împartim frateste. Eu ma aleg cu vegetalele, ea cu carnea – un schimb echitabil dupa parerea ei :D.
Seara, daca vrea sa obtina plimbare are câteva smecherii prin care ma las corupta. Mai întâi se uita sub birou daca stau picior peste picior. Daca da… se strecoara frumusel sub pantoful ridicat si danseaza cadentat alternând cele 2 picioare din spate, aruncându-mi priviri piezise, irezistibile… un fel de… nooo, hai fa si tu o pauza… sa ne mai si distram. Alteori, daca aude celularul… coboara la luminatorul din hol, da la o parte ruleta… aha, a venit C. si tabaraste ca furtuna în camera, de abia mai poate pune frâna în dreptul meu si îmi zice prin cântari prelungi
- Ccccccccc. Este Cccccccc. A venit Ccccccc (parca ar fi reclama la Knoooor :D)
Nu-i loc de refuz evident, ca urmare iesim la strada. Aici ea are foarte multa treaba. Are de citit toate emailurile si blogurile mirositoare, înscrise direct pe rotile masinilor, lasând la rândul ei mesaje de socializare. Va spuneam eu ca e comunicativa. Ma întrece cu vârf si-ndesat. În zilele mai norocoase face cârdasie cu “Prietenul-Prietenul” – catelul patroanei de la Hotel Comfort. Pe asta îl place. E un baietel dandy, tuns întotdeauna dupa frizuri la moda. Oricarei domnite i-ar face placere o astfel de companie. Iar seara se încheie cu o vizita scurta la pisici, o verificare a mâncarii uitate, dupa care se culca linistita fiind toate lucrurile in perfecta ordine... asteptând urmatoarea zi cu placeri macar la nivelul zilei precedente.
Precum ziceam, lucrurile simple sunt cheia unei vieti tihnite.
THE END
----------------------------------------------
Tema era însotita de reguli încâlcite. Îmi pare rau, temele le mai fac... regurile nu le pricep. Cica sa dau mai departe la 10 persoane. Ei asssss! Toti si-au facut temele înaintea mea... asa ca ce bine le sta premiilor îngropate în lanul de grâu, poate le gasesc vreo utilizare în viitor.
In caz ca se gaseste cineva cine a scapat frumusete de tema... va rog poftiti... urmati drumul principal, si la radacina bobului de grâu sapati 5 feet în adâncime... usor la stg... daca suna a gol... acolo e premiul si leapsa. Enjoy :D
Azi am tras jos de pe masă toate revistele cu interioare de case… şi m-am aşternut la făcut temele. Prima tema “In culoare” primită de la preafrumosul motan cu zâmbetul castelan… Sakura desigur :D.
1. Rock in the Wood - Open-Air festivals at Northeim forest stage
Advertising Agency: BBDO Berlin, Germany • Chief Creative Officer: Jan Leube • Creative Directors: Lars Hodeige, Anne Katrin Trybek • Art Director: Lars Hodeige • Copywriter: Anne Katrin Trybek • Photographer: Michaela Rehn • Account Director: Ilka Gülzau • Account Executive: Anne Lippold • Published: March 2009
2.Black Collection 99. There's no colour more loyal to fashion than black.
Advertising Agency: Young & Rubicam France • Creative Director: Les Six • Copywriters: Pierre-Antoine Dupin, Jean-François Bouchet • Art Director: Stephanie Pasteur
3. She's only with him for his biscuits.
Advertising Agency: CLM BBDO /Boulogne Billancourt, France • Creative Directors: Gilles Fichteberg, Jean-François Sacco • Art Director: Lucie Vallotton • Copywriter: Julien Perrard • Photographer: Clive Stewart • Art buyer : Sylvie Etchemaite • Post-Production : Clive Stewart/Picto • Published: March 2010
4. Help us cure the victims of cosmetic tests. Send an sms to 48585 to give 1 euro and contribute to creating a rehab center
Sa ma prezint.
Sunt blonda natural, ochi caprui – negri sticlosi, cu un contur rimelat de la mama natura, temperamentala, lipicioasa… si cu stapâni :-) . Multi! Unii ma plimba, altii îmi dau papica, altii ma tin ca preshut la calculator si-mi dau mângâieri la greeeu.
M-am prins ca daca vrei sa o duci bine sa te tii prietena cu toti. Si cum nu mi-e nici foarte greu, profit de animalele astea cu doua picioare cum vreau eu :D.
Voi tot expune ciorne furate de la stapâna mea.
