... intrebare de 8 jeliboane

Oare aici câinele face pe omul sau invers? :D

… gândurile unui majordom de geanta (pagina jurnal de vacanta)

- unii se dau în barci, eu în genti ;) -

Domna JA îsi legana jeliboanele delicate atârnând de umarul lui M, în timp ce aceasta luneca pe lânga zidul vitrinelor ce ofereau mâncaruri colorate, variat decorate, dar complet nemirositoare. Putin mai încolo, în magnificele vitrine galben-rosiatice, privea diversele siluete de stapâni de lemn, îmbracati în straie de plastic, în dreptul carora M si C se opreau uneori privind îndelung, dar niciodata intrând. JA stia prea bine ca marea atractie pentru M nu erau neaparat interioarele magazinelor cât cartoanele din vitrina sau mânerele usilor de intrare, asa ca nu-i fu cu mirare entuziasmul lui M în fata crocodililor verzi Lacoste de pe mânerul de sticla pe care ea îl flash-uia indiscreta. Asa e stapâna mea, îsi zise Doamna JA cuibarindu-se si mai acatarii pe coltul gentii, o ciudata cap-coada.

De unde statea, avea un câmp de vedere larg spre toate terasele cu umbrelele dezorientate ce nu-i acopereau privirea ci doar nedumerirea întrebându-se deseori “oare ce cauta acesti stapâni ai mei aici si încotro se duc?!?”. Intrebari total nefolositoare pentru ca nici ei n-ar fi stiut sa raspunda având in vedere ca trebuiau sa fie in Turcia pentru a admira venetia ;). Incurcate rau itele de calatorie.

Intr-una din zile însa, M si C s-au oprit în dreptul unei vitrine triunghiulare în care personajele expuse erau asemeni ei. UPS… un junghi ca un cutit încins a strapuns-o de-a lungul sirei spinarii la gândul ca poate s-au gândit sa o înlocuiasca. O privea insistent pe M care… îsi pironise privirea pe 2 personaje: o perna/geanta catel si o pisica calugarita (buna combinatie... ce sa mai zic LOL)… grrr nu ma puteam pune cu acei patrupezi cu parul bucalat ce în fiecare noapte n-aveau altceva de facut decât sa-si puna parul pe bigudiurile de ondulare sau cu alunecoasele feline a caror ochii migdalati, taiati de o dunga neagra pe mijloc, semanau cu o luna taiata în doua. Erau modele de genti cu personaje vedeta de ultima ora. Incepuse sa i se faca coada bradut coplesita de o combinatie de sentimente, de la frica si suparare pâna la indignare.

-    Asa au toate pisicile irisul – o auzi pe M vorbindu-i lui C – ziua, irisul pisicii, are forma de luna noua iar noaptea de luna plina… hmmm… cu toate ca oamenii, în îngustimea lor, nu stiu sa le deseneaze irisul decât ca prim pătrar.

Suna a mini filozofie pisiceasca de moment. Atunci si-a adus aminte JA ca pâna si plapumica de la apartament avea un desen pe care M l-a denumit “pisica lunara”. Phiuu te pomenesti ca s-au saturat de mine si vor sa ma schimbe pe o pisica - s-a înverzit pe data Doamna JA, de nici n-o mai puteai recunoaste. Ar fi fost cel mai josnic gest. O nerecunostinta crasa adusa întregului ei devotament. O pisica n-ar face niciodata muncile mele, si-a zis Doamna JA în gând… si începu sa-si aduca aminte tot felul de momente inedite.

Nu demult, ea îi soptise lui M ca avea 3 foi Cuza în portmoneu pentru Zoomenirea lui Desmond Morris. Nu poti trece pe lânga o asemena carte, nu? Unde sa mai punem ca stia în orice moment exact grosimea în inch a portmoneului si convertea cu dezinvoltura banul în bunuri materiale de orice alta natura. Iar când dorea sa o înveseleasca pe M se jucau Alba-Neagra cu monezile :D… O mai lasa si pe M sa nimereasca pentru ca îi placea sa o vada fericita ;).
Îi stia toate defectele, pe care i le compensa pe ascuns. Tot ce trecea prin geanta era scanat, mirosit, aprofundat. Cartile maruntite cu atentie, parfumul acoperit cu capac (pentru ca M vesnic îl uita deschis), si ordinea mentinuta. Stia exact când e ziua de bazin dupa costumul de baie prezent sau nu… si termina cornurile sau sandwich-urile uitate prin geanta. Ultima obligatie era de fapt o placere de grad înalt :D. Nici ca-si putea imagina M cât de mult însemna ajutorul ei neconditionat. O pisica afurisita birmaneza sau mai rau, calugarita :D, se pricepe doar sa-ti subtieze portmoneul pe conserve Sheba si pe zgarzi cu Cristale Swarovski in forma de T ce sa mai povestim ca ar fi tors toata ziua ca si motocicletele, poluând sonor atmosfera. Jenant.

Aste erau gândurile ce încretisera serios fruntea lui JA. Începuse sa semene cu catelul cu extra piele din reclamele de cosmetica... când auzi vocea lui M

-    Sunt frumoase toate, dar nu se compara cu JA, asa? C înclina din cap si lunecara mai departe.

Tiiii stiam eu ca geanta cu majordom JA nu-i de ici de colo. Yepy Yepy Yepy salta JA în X-uri de pe un jelibon pe altul, de fericire... deja uitase de pisici sau alti catei de rasa. Chiar îi privea cu dezinvoltura... e loc pentru toti..., cum nu?

-------------------------------------

Mi-am cumparat recent una tip ursulet, tare faina. Fiindca am cumparat-o din Ungaria initial i-am zis Pişti... dar mai apoi cautându-i o utilizare numele s-a transformat, ba ursuNeu (adica urs + portmoneu), ursuFel (urs + portofel), ursuCel (urs + rucsacel) LOL. E simpatic raaaau. Se poate vedea mai jos :). 

Iar acum îl cheama ursuK (pentru ca transporta hardisk-uri) :D
-------------------------------------

Daca ar fi sa aveti o geanta personalizata cum ar fi? Cu personaj? Fara? Ce stil? Ce marime?

Vers alb, sonor

dedicat lui Cat, cu mult drag :)...
cu privirea masurând înaltimea ierbii...

Copacii verzi peste ovalul lui,
Boarfele întinse pe frânghie peste faţa mea,
Puţini trecători, claxoane, intersecţii. Înfiorări de vânt şi fum.
Hârşti-Hârşti

Ah îmi trec aburul prin pielea unui şarpe zdremţăros.
Cu aripi... creierul... şi-a zburat lebedele şi raţele.
Iar acest invizibil ce se slefuieşte de alt aer... este un ou.
(viitor)

Fâl-Fâl

Câtiva caţei...stăpâni la plimbare,

Pietre, învelite în muşchi, ce nu s-au născut
se freacă la ochi
Fâşşş-Fâşşş

Pomii matusalemici din pielea mea,
ma fac curb dimineata.

Strigatul cu miros acid, respiratia fara de vis

o aud în fântâna arteziană

Clipoc-Clipoc.

Dansul meu unduios în alb verde şi galben
si castanii ce aşteapă lumina.
Eu sunt acela.
Dansez îmbrăcat, mult înfometat 

ca un mic dejun de ou oval.
Toc-Toc
---------------------------------------------
imaginile  posterasului curg pe orizontala, dar aici nu a fost chip sa le asez astfel ;).

Pentru un doboş, cât de departe poti merge?

ohoo nici ca se poate imagina :D
--------------------------------------------------

Azi, mi-am propus sa acopar leapsa primita de la Tetris - o zi in imagini. Am facut un bilant al ultimei perioade si mi-am dat seama ca ziua de 3 Iulie '10 a fost, poate, cea mai imprevizibila zi din acest an. Intâmplator sau nu, eram si cu aparatele de fotografiat la mâna. Sa vedem deci cum arata.

Dimineata devreme ne-am trezit fericiti oarecum, soarele nu mintea prin perdeaua trasa (sa nu lase tântarii în vizita peste noapte)... Ne-am spalat frumusel pe ochi si ne-am pornit în cautarea faimosului dobos de Ungaria. Eram înarmata cu ghidul monumentelor de vizitat... dar singurul marcat cu un X mare rosu era evident Cofetaria cu Dobosul. Zis si facut. GPS-ul la mânuta, masinuta, si ata spre centru. Era o zi de sâmbata. Soarele care dimineata doar mijea un surâs la colturile gurii, peste doua ceasuri râdea in hohote pârjolind totul în cale.

Prima cladire care m-a atras. Ziua începe bine, mi-am zis :).

ooo, e sâmbata. Priviti cum se circula în trafic. Oare unde mergea baietelul?

Balcoane romantice cu floarea soarelui

sau lalele

Capul mai mult pe spate. Priveam dincolo de copaci...

Verdeata ce îmbratisa cladirile vechi. Da. Acum vedeam în clar diferenta între ei si noi...

si aici erau prieteni de-ai mei. Priviti stapâna. Nu-i asa ca seamana cu cei doi catei?

Porti pazite de doamne "beton" :D

sau de ce nu, de domni!

Opera, o spendida cladire în ruina... înca-i puteam gini epoca de glorie

Usa cu sarpele (stie Tetris despre ce vorbesc)

Intersectii de arhitecturi îmbietoare

Copaci pe acoperisuri ;)

Ahhhh, si da, aici în aceasta piata e Cofetaria cu prea-renumitul DOBOS.
Scuze, am uitat complet de aparatul foto când m-am vazut cu prajitura în farfurie :D.

deja ne plimbam fara tinta... nu mai stiam unde e masina LOL

am nimerit într-un parc unde era o expozitie de postere -instantanee cu natura.

Priviti câteva de aproape...

La final o caleasca cu doi cai albi... 

-----------

Ce a urmat nu-i de povestit. Imediat dupa plimbarile debusolate prin Budapesta, ne-am îndreptat spre IKEA. Acesta sectiune nu mai apare în poze. De fapt, noi aveam treburi serioase prin Budapesta. Deja eram obositi bine când am ajuns la IKEA. Dupa ce ne-am sfarâmat creierii cum arata bucataria: blaturile, fronturile, carcasele, usile, mânerele, luminile, corpurile cu sertare (cu ce tip de culisare, garnituri), interioarele sertarelor, picioarele, modul de prezentare... aparatura din dotare, la ce dimensiuni, ce culoare, ce tip, ce stil... vreau sa zic, ca atunci când am ajuns la masina, în parcarea IKEA, si am constatat ca ne lipseau cheile de la masina... ni s-a ruinat totul în fata ochilor. Tara straina. Limba necunoscuta. Un cos imens de cumparaturi. Noi si masina într-o non-încrengatura vizibila... fara chei... cu banii, pasapoartele, actele închise în masina. Absolut fantastic :D.

Mi-am facut locsor pe un colt al cosului metalic si m-am pus la pazit. C s-a dus în cautarea acului în carul cu fân. Credeti-ma, daca doreai sa pierzi ceva pentru totdeauna, IKEA era, fara doar si poate, locul ideal :D. Stând cuminte în parcare simteam aerul destul de rece si umed cum imi psca fata si bratele prajite de soare. Începusem sa gândicesc ceva scenarii salvatoare. Bun, n-avem chei. Okay. Ne întoarcem la gazda, o sunam, si îi lasam în custodie marfa. Luam trenul si mergem la Cluj în cautarea cheii de rezerva (dar cum fara acte?). Apoi hai înapoi, parcarea IKEA, luat masina si venit home. Asta era singurul scenariu ce se lega cât de cât. Pe când gândeam eu toata istoria îl vad pe C. cu zâmbetul pe buze. Era unicul scenariu care nu l-am luat în considerare :D. DA avea cheia!!! Am mutit de uimire. A gasit-o la biroul de informatii. Un om de bine, ca sa zic asa. Inca ma intreb cum a fost posibil? În RO nu numai ca nu mai vedeai nici o cheie, dar probabil ca masina era demult dezmebrata, si urmele acoperite. 

Fericiti nevoie mare am umplut masina cu lucrusoare. Evident ca nu am socotit volumul (ca spatiu) în cel mai mic detaliu ci asa la groso modo. Cumparasem si niste plinte de 2.4 m si ceva lungituri ce pe lânga ca nu puteam închide portbagajul, riscam sa vedem firele de lemn iesind prin parbrizul din fata la cea mai mica frâna. Trouble. Priveam putin îngrijorati la ispravnicia noastra. C. intotdeauna are idei salvatoare... il aud

- Ne trebuie un firez.

- Un firez? Ce vrei sa faci?

- Trebuie sa taiem plintele încât sa ne intre complet în masina. N-avem ce face cu bucata asa mare oricum.

Hmmm. Ikea nu avea scule de acest gen. Era sâmbata seara, ora 19... ce sa mai fie deschis la ora asta? De data asta mi-a venit mie o idee, caci tot învârtindu-ne vreo 2 zile prin Budapesta (pâna ne-am clarificat planul bucatariei), am vazut Praktiker. Good! Doar ca timpul trecea se facuse 7:30. La 8 se închidea. Pune adresa pe GPS, 8 km pâna acolo. N-aveam voie sa ratam vreo indicatie de GPS ca nu mai ajungeam. Înainte de închidere, cu 7 minute, intram în parcarea de la Praktiker :D. La scurt timp, îl vad cu firezul în mâna :D.  Ca doi români descurcareti... am scos plinta si am taiat-o acolo în parcare, la botul calului :). A fost o operatiune de 5 min. Vântul batea puternic, rumegusul a disparut ca prin farmec. Nu era mare lucru, doar o situatie complet atipica. Am asezat totul la loc frumusel în masina, încântati de reusita, am disparut înainte de a bate ora 8. Zâmbeam amândoi numai la gândul când vor viziona casetele video bodyguarzii de Praktiker LOL.

Ajunsi la gazda ne-am facut bilantul basicilor din talpi. A fost o zi grea. Nici papucii n-au rezistat daramite pielicica fina a talpilor. Eu eram arsa pe fata si gât pân' la decolteu (soarele, prietenul meu, îmi desenase spre imortalizare modelul bluzei :D)... si îmi era o foame de lup. Asa ca, seara fiind, am riscat si am iesit totusi, sa mâncam în centru. Paul's Pub era destinatia. Îmi ziceam în barba: bucatarul meu stilat merita acest ultim sacrificiu. Ei bine ghinion. Nimic din ce e bun nu tine! Cum de nu învat odata acest lucru simplu? Meniul era altul, mâncarea de un banal încât nici nu-mi mai aduc aminte ce era. Stiti vorba "omul sfinteste locul". Bucatarul din iarna era muuuul peste asteptari, si a plecat. A gasit probabil un alt loc pe masura lui. Pacat. Eu îl îndragisem fara sa-l cunosc.

Apoi fara pic de viata, cu un mers la viteza melcului turbat, în care fiecare pas însemna ace înfipte în talpi cu ecou puternic în creier, dezorientati, obositi fizic si psihic de la toate emotiile de peste zi, am mai facut o ultima poza la apus... de pe unul din poduri. Acum când privesc pozele mi-aduc aminte tot, parca ar fi fost ieri.

Vacanta din Ungaria a fost singura dupa care am dormit 3 zile si 3 nopti ne-ntoarsa. Si când te gândesti ca altii fac nunti de acest gen :D.

Concluzie:
Nu încercati niciodata sa acoperiti la pas centrul Budapest-ei într-o singura zi. Apoi, nu lasati GPS-ul sa va plimbe în cerc :D. Pentru a papa acel dobos am facut vreo 10km inutili, pe jos, învârtindu-ne. El tot zicea ca-i acolo, chiar acolo - e fierbinte, e Fierbinte Rau, si nu era domnule! Ce alte sfaturi sa va mai dau? Nu încercati sa va pierdeti cheile, actele sau capul pe unde mergeti LOL.

Cu toate acestea spiritul de aventura, unicitatea excursiei, ma fac sa zâmbesc în continuare. 

Anunt pisicesc - piticanii disparute

Ce spuneam eu de timpul de expirare în postul anterior? Cum am călcat în Septembrie, cum pisicutii au fost luati din cuier când eu priveam absenta în alta directie.

3 din 4 se dusera!

Se-ntâmpla ieri noapte dupa ce M. a sters putinica undeva la miezul noptii. Unul a scapat ca prin urechile acului fiind dus dupa maica-sa.

Le urez celor 3 muschaTare trai bun cu mâncare si dansuri soricesti la banchete pisicesti... in continuare, într-o ambianta jazzz desigur (preferatii doamnei JA)

------------------------------------------

revin... în curând.

Cei 4 Muşcătare (din vecini)

Post dedicat lui stiu eu cine,
ca şi-aşa se joacă toată ziua cu ei :).
--------------------------------------------------------
-
Am pisici pe toată talpa
Faianta 'luce ca un bec.

Am pisici pe toată talpa
De nu mă uit mă rostogolesc.
LOL

Cuier pentru agăţat pisici.
(ofertă în limita stocului disponibil. timp de expirare - luna septembrie 2010. se livrează cu tot cu pisoi ;))

brainstorming pisicesc :) .
Tema de dezbatere (dupa Hamlet) - "To be or not to be the Milk"
:D

...şi cum zici? la tine rulează un film mai bun?
Nu vezi ca aici s-au epuizat biletele. Nu mai sunt locuri  :D

dacă nu se poate pe uşa din faţă... las' că mă descurc eu LOL

------------------------------------------------------------

şi acum exerciţii de curiozitate pisiceasca.
----------------------------------------------------------

Luna asta fac doar teme si dedicatii... si mai ammmm

grupa mare

Post promis lui Tetris :)
-------------------------------------------------------

El este GoGo, alintat Gogoooloi... adica la mustata de Google :D. E cam singurul din curte cu pedigriu ... dar nu stie ca nu i-a spus nimeni.

Are un prieten la catarama, pe Toderas - zis si Don Juan de Curte :D

si doua fete: una rosie precum vulpea si surda bineee de tot  (poti bate tobele lânga ea ca nu va schita vreun gest) numita Vuuupi (cu ea ma înteleg prin semne) |

si una alba precum laptele (Bella) (îi place la nebunie brânza) si s-a nascut pandur sau paznic de oi. Ea pazeste turnurile castelului unde îsi petrece veacurile printesa M. Trebuie mentionat, în treacat, ca Bella este câinele din cosmarurile Doamnei JA. Sunt dusmance declarate. O întâlnire între cele doua se termina cu JA atârnând pandativ de gâtul Bellei.

Ei formeaza grupa mare, însa de departe Gogo detine scorul de greutate. Corp mare, minte de copil. 

Are un numar special pe care-l ador. Tabaraste, uneori, din curte direct în living, si în momentul când atinge parchetul, se lasa sa alunece 5 m... din viteza te lipeste puternic de dulap sau geam :D. Intotdeauna îi iasa numarul. Nu are frâne. Apoi se abandoneaza pe spate - când îl vezi asa mare cât un covor persan nu sti de unde sa-l începi la mângâiat. Parca nu se mai termina. Mai bine sa-l consideri plapuma. Deseori am senzatia ca i-ar place sa fie luat în brate :D. Marimea capului e pentru astupat butoiul de varza, iar ochii porti deschise - poti vedea mecanismele creierasului jucând ping-pong cu tine. Nu umbla cu smecherii, nu are ascunzisuri... totul la vedere. 

 ---------------------------------------------------------------

Mi-ar place în anumite functii sa întâlnesc astfel de oameni.
Inca nu stiu în care dar ma gândesc pâna dimineata.

Vacuta vesela

- adevar estem -

 În timp ce se dadeau lupte crâncene pe frunze comune carpatine, doamna JA stând plictisita în fata monitoarelor butona în nestire telecomanda. Era putintel suparata pentru circul iscat, si oricât schimba canalul subiectul nu se risipea. Întelegea perfect revolta, stia exact si motivele, dar oricum…  ufff

Atunci stinse televizorul.
Mintea începuse sa-i zburde spre povesti reale ce le citise nu demult. Da. Avea una ce o ungea la suflet pentru ca personajul era patruped ca si ea, dar mai cu seama, pentru ca era foarte diferita la culoare. Era MOV ca o floare de padure… Stiti nu-i asa despre cine e vorba? Daca nu… va povestesc imediat

– Povestea VACUTEI MOV –

Totul a început undeva prin 1826 când Philippe Suchard deschisese o cofetărie care-i purta numele, la Serriéres, în apropiere de Neuchâtel, iar cofetăria devenise cunoscută mai cu seamă după ce livrase o cantitate impresionantă de ciocolată, în 1842, Curţii lui Frederick William IV, regele Prusiei.

Pe atunci, nu exista vaca mov. Ea s-a nascut mult mai târziu, abia când se schimbau secolele. Înregistrarea oficiala a numelui MILKA apare la OSIM în 1901 desi ceva sortimente de ciocolata cu lapte se fabricau deja de ceva ani sub acest nume.

Numele Milka însa  a nascut legende.
Unii ziceau ca Milka provine simplu de la alaturarea cuvintelor „Milch“ şi „Kakao“, „lapte“ şi „cacao“ în limba germană. Altii, ai timpurilor, sustineau legenda potrivit căreia ciocolata cu lapte a firmei Suchard a fost botezată după soprana Milka Ternina, faimoasă în epocă şi admirată de Carl Russ Suchard, ginerele lui Philippe Suchard şi cel care preluase afacerea dulce după moartea socrului său.

Insa cea mai interesanta din idei era o strofă scrisă în 1895 de Gelett Burgess:

„I never saw a purple cow
I never hope to see one
but I can tell you anyhow
I’d rather see than be one!“
-

„N am văzut niciodată o vacă mov
Nici nu sper să văd una
Dar ce pot să spun e că
Aş prefera să văd una decât să fiu una!“

De la începuturi Milka avea amabalajul mov ce acoperea min. 70% din suprafata si o vacuta deloc mov, micuta si discreta undeva într-un colt, în timp ce numelui Suchard, redat cu litere mari şi aurite facea sa se roteasca ochii copiilor, doamnelor, domnisoarelor si domnilor în cercuri :D. Si mai curios domneiJA îi pareau spoturile publicitare initiale unde vedeta era un câine Saint Bernard (frate-mio :D.)  nicidecum o vacuta.

Vacuta noastra s-a nascut abia în 1973, când Peter Schmidt, de la agenţia Young&Rubicam sugereaza ca o vaca mov pe un ambalaj mov ar prinde excelent. Vacuta trebuia sa fie neaparat una  de marca, adica Simmenthal, aşa că în 1973 se filmează deja primul spot publicitar televizat (vor urma încă o sută), cu o vacă Simmenthal în rolul principal, vopsită cu un spray de păr de culoare mov, controlat de Institutul veterinar al Universităţii din Zürich.

Datorita succesului înregistrat una din Vacile Model folosite la filmari, de la atâta ciocolata, nu mai dadea lapte si s-a pus problema abatorului. Aflând vestea… publicul a salvat vacuta care astfel a trait fericita pâna la adânci batrânete in satenuri mov desigur si cu servitori cu platouri de ciocolata la pat.

Succesul marcii era garantat. Vacutele fericite si mov.
De altfel, în 1995, în Bavaria, la un concurs de desenat vaci la care au participat 40.000 de copii, unul din trei copii a desenat vaca în culoarea mov.

S-au scris povesti nenumarate cum se nasc vacile mov…
Da, chiar… oare cum? Le pui sa gesteze în cerneala nu? si asa devin scriitorese LOL
[atentie termenul scriitorese e diferit de scriitori sau scriitoare, deoarece numai acestea pot sa scrie exact pe masura fiecaruia!... adica termenul e asemeni cusatoreselor, croitoreselor, jurnalistelor etc. - gasiti voi alte asocieri]
Eu cunosc si vaci verzi, cum nu... toate-mi sunt familiare.

 ----------------------------------------------------------
articol inspirat din revista Historia, numarul din luna mai.

... ceainăria doamnei JA

- dacă aş avea o ceainărie aşa ar fi :) -

Am picat ieri într-o toartă :)
De m-o văzut lumea toa(n)tă
Cum mă rostogoleam în baltă

Verzişoară şi deMentă
Să v-ofer aromă zveltă
În spectacole de-o cană
Cu actori-necaţi în zeamă
Ce-şi scăldau vorbele-n goană
Să nu-şi uite replican-n.... [pauza scurta]
cană :D

spectatori lungiţi pe paturi
sorbeau bârfe... înghiţeau sfaturi
uitând de-alea lumii succesuri
[continuăm cu preţioasele cuvinte ale cat_alinei]

şi ale lor mici interesuri :):)

~

sau cocoţaţi pe scăunele
ciuguleau prăjiturele
cu afine... zmeurele
în aburi de tei şi miere.

~

muzica curgea prin uşi
şi nu se mai dădeau duşi
de pe pernele de pluş
cari ades făceau fâââşşşş
fâââşşşş...

------------------------------------------------
... de vă dă ghes, continuaţi voi versul
LOL
------------------------------------------------

scuze, trebuia sa fac o traducere pe limba mea :D :D :D.

------------------------------------------------

Temă primită de la Belle şi inspirată din preafrumosul post zărit la Piti.
... cu siguranţă vom mai gusta ceva ceaiuri La Ceainăria JA

------------------------------------------------
@ 2010 manon