Când va prinde plictiseala si simtiti cum se instaleaza sfârseala - PLEOSC lipiti de perete o musca ce tocmai a simtit caldura de vara. Dupa care desenati - ce va trece prin cap.
Prajit - relaxat.
Robin Zbârrrr - haiducul luptator pentru drepturile mustelor.
Perechea Mat si Matachon
Întâlnire la nivel înalt - dezbateri aprinse (am vazut aseara la televizor :))
Cine ajunge primul o muscalizeaza. S-a-nteles, nu?
Doi prieteni de-o seama DAR din mame diferite :D.
Cor - Muscal
(mi-aduce aminte de reclama de la Stella Artois - atâta îmi place tipul cu falseturile :D :D :D)
Paseam grabita pe straduta catre complex. O legatura de patrunjel era imaginea ce o roteam în minte - gândindu-ma la minunata salata ce aveam sa o fac curând. Undeva la a 3-a casa de la colt, unde de obicei priveam cele 3 pisici stând tolanite la soare pe scarile de la intrare, am observat cu surprindere, ca locul celor 3 lenese mari fusese înlocuit cu pisoiasi de nici o saptamâna. Fascinata m-am oprit în fata portii sa pot savura distractia lor de dimineata. Unul era negru plin, altul tigrat, unul portocaliu cu alb, un patat cu alb si negru... si...printre toti tarcatii, hoooopa, un birmanez - DA curat birmanez. Slabut raaaau si înaltut în picioare (ca un caprior în miniatura), cu cerculetul de pe botic deja conturat si ochii de un albastru azuriu.
Ei da, asta era prea mult... orice idee despre patrunjel zburase automat din cap si unde nu se piti M. în patru labe la poarta omului si cu batai ritmice ademeneam frumos pisicimea. Cel negru mai curajos din fire, probabil baietel, se înfipsese pe data la noua jucarie, lipindu-se direct de degetele mele care bocaneau cimentul. Dupa el se înfiinta tot alaiul pisicesc... Îi priveam prin fanta din josul usii si asteptam pisoiul birmanez. Venira toti, îi mângâiasem pe rând, dar cel dorit ba.
Simteam privirea oamenilor ce treceau pe strada; jumatate curiosi, jumatate nedumeriti. Începusem sa-mi pierd speranta ca are sa-mi iasa miscarea. Nici nu doream sa apara careva stapân de la casa sa ma prinda în flagrant. Ma si imaginam salutându-i de jos cu zâmbetul strengaresc schitând vreo scuza stupida:
- Stiti, mi-a cazut portmoneul... da' ce frumosi pisoi aveti :D
Nici bine nu-mi zbura prin cap scenariul ca vad ghemotocul gri-alboi apropiindu-se agale, prea putin curios de prezenta mea... se apropie... dar nu ma atinge. Ufff mai erau vreo 10 cm pâna la el. Cu o miscare brusca a mâinii l-am însfacat zdravan de cele 2 labute din fata. Da sa fuga, era cât pe ce sa-l scap, doar ca tragându-l catre mine apucasem sa-l prind de capsor si huuuups pe sub gard.
Acum era la mine în palme :D. Mic, urâtel, cu o coada ca o nuia de primavara. N-am mai continuat drumul spre complex. Uitasem de patrunjel si de alte cele. M-am întors încântata la firma.
Pe vremea aceea nu aveam pisici deloc. Roxi - ciobanescul meu german se distra dând de pamânt cu astfel de aratari :D. Intru în casa, închid prima usa, ma duc în spate... unde Pet batea cifre la calculatorul de buzunar si îi fac un semn discret din mâna. Ma priveste pe sub ochelari si brusc i se ridicara sprâncenele a curiozitate.
- Ce-ai acolo? ma întreaba cu vocea nedreasa.
- Am sustras un mâţ. Si-l ridic în sus plina de încântare.
- Maaaai dar asta e de rasa... de unde l-ai furat?
- Din vecini. De la casa cu 3 mâţi :D.
- Iooooi... si nu te-o vazut nimeni?
- Nu. Am lucrat curat :D. Adica nu m-au vazut cei din casa... numai toata lumea de afara :D :D :D.
I l-am pus pe birou la masa ei. In camera era lumina putina. Pisicul a început sa se uite stânjenit peste tot.
De-aici încolo mi s-a rupt filmul.
Stiu doar ca Roxi îi pusese gând rau. Pet ba îl placea, ba se plângea ca nu stie ce sa faca cu el. Repede am realizat ca nimeni nu era pregatit pentru noua aparitie. Dupa ce am cugetat putin am hotarât:
- Mâine iau pisicul si-l duc înapoi de unde l-am luat.
O aprobare tacita cu înclinare de cap fusese raspunsul ce-l primisem de la Pet. A doua zi m-am prezentat. Pet nu voia sa îl lase din mâna. Zic...
- Mai, nu vezi ca nu suntem în stare sa avem grija de el? Da-l incoace sa-l duc la mama lui.
Pet il strângea la piept mai tare aprobând din cap. O combinatie gestica ce ma nedumerea.
- Lasa ca-l duc eu, mi-a zis. Okay.
Am iesit din casa. Mergeam tacute una lânga alta rumegând în cap tot felul de gânduri. Am dat coltul si la a treia casa ne-am oprit. Ochii mei vorbeau fara voce, Pet se uita în curte, se uita la mine, si cu o rasucire pe calcâie o vad ca face cale întoarsa.
- Heeeeei! Ce faci? Cum ne-am înteles?
- Nu-l dau! Nu-l dau! E mâtucul meu. Las ca ma descurc eu.
Priveam habaucita. Ce puteam sa-i zic?! Pentru ea îl adusesem. Eu am catel, si ea ar trebui sa aiba o pisica. Birmanezul fusese un click... era exact ce i s-ar fi potrivit, fiind... mai special.
Preafrumoasa Birma s-a dovedit o pisica neobisnuita. Deosebit de batausa. Citind prin carti, explicau ca asta e modul lor de joaca. Ahaaa parese-i placea joaca LOL my gosh. Cu manusi de box ne antrenam diminetile :D. Nu a scapat nimeni fara zgârieturi si marcaje scrijelite direct pe piele. Nu accepta nici un alt animal prin preajma, lucru ce i-a adus numele de Pitzurc de Groaznic sau Pitzurc cel Viteaz, având multe batalii câstigate. Este pisicul pe care puneam mâna doar când era în calduri. Nici caldurile ei nu semanau cu ale pisicilor de rând, pe bune... dar nu insist :D. Okay mi-am zis, asa-i pisica. IT'S a PITBULL IEIIIIE:D... daca stiti cântecul lui Goran. Au trecut ceva ani pâna ne-am dumirit ca doar ea era altfel. Frumoasa de pica dar dura.
Anul acesta a împlinit 12 ani. Saptamâna trecuta a fost una de cosmar pentru ea, a suferit o operatie grea. O castrare de urgenta de la o suprainfectie ce i-ar fi adus moartea prin septicemie, în nici 24 de ore.
Acum e bine, iar mâtul imposibil de mângâiat s-a transformat peste noapte - blând, linistit, grijuliu, dedicat cum nu mi-a fost dat sa-l vad :D :D :D.
---------------------------------------------------------------------------------
Nu vi se pare ca pisicile n-au vârsta?
Acum vreo 10 ani am facut un tablou în acrylice folosind o tehnica foarte rudimentara; în loc de pensule, degetele mele scaldate direct în borcanele cu vopsea si lucrat frenetic “la cald” fara planuri sau schite prealabile, dar nu fara o idee. Niciodata nu ma apuc de treaba daca nu stiu cam ce vreau sa ating. La final, tabloul fiind pe un placaj de 2 m x 1m înaltime – întindeam masa de culoare cu palmele amândoua. Mânjisem peste tot în jur. Nici fata, nici sprâncenele nu fusesera scutite de alb si rosu oxid. O ultima trasatura într-un colt în dreapta, la care culmea, luasem pensula :D, am scris…. shod, stângaci oarecum… “Vesnicia bucuriilor simple”.
Nu s-a schimbat nimic din acea gândire. Cred ca putea sa treaca si vulcanul peste mine, ca tot acolo ma aflam. Viata e construita din lucruri simple. Cam care sunt acestea?
Nimic mai placut decât sa fiu undeva în raza de actiune a omului meu, sa povestim fara sir sau sa nu povestim deloc (doar sa fim).
Îmi plac documentarele si povestile adevarate, deopotriva mi se aprind mintile la lucrurile inexplicabile. Mistere de ex. vineri seara telecomanda este a mea – mut pe Discovery la “Case bântuite” – C. se pravaleste de râs si stinge lumina… nu înainte de a zice “da, e vineri, sa creem atmosfera corespunzatoare dara :D”. El doarme foarte linistit pe acesta emisiune… eu însa, abia atunci ma trezesc :D.
Ne place apa, la nebunie. Suntem în stare sa stam 24 de ore în apa, sa servim si masa de amiaz’ sau o sampanie seara scufundati în H2O. Sunt oarecum cunoscute escapadele mele în astfel de locatii. Decât statul pe scaun la calculator, nu mai incitanta e lumea larga?
Am si placeri pur individuale. Daca îmi trece vreo idee prin minte arareori o las a scape si o transpun în linii sau imagini cândva. Munca mea e una din satisfactiile de capatâi. Seara, stau la îndemâna tot soiul de carti, foarte specifice lumii mele. Sunt parte a universului meu.
Ce mai ador? (ciudat cuvânt si acest (a)dor – l-as marunti putin dar nu în acest post ;))
Sportul, miscarea! Intotdeauna mi-au placut.
Mai apoi: muzica, plimbarile, oamenii…
nu cred sa existe multe lucuri care sa nu-mi placa…
Si acum, schimbam macazul, rotim unghiul cu 90 de grade,
si vorbim despre placerile blondei mele.
Doamna JA e deosebit de lenesa. Doaaaaarme foarte mult. Uneori am senzatia ca a împrumutat de la pisici acest comportament.
Nu stiu daca am amintit vreodat', dar îi place sa-si declare mici proprietati. Când fac curatenie si ridic covorasul… pe când îl pun înapoi, se aseaza hãpt pe mijlocul lui crezând ca pentru ea a fost facuta miscarea :D.
Masa de la ora amiezii am ajuns sa o împartim frateste. Eu ma aleg cu vegetalele, ea cu carnea – un schimb echitabil dupa parerea ei :D.
Seara, daca vrea sa obtina plimbare are câteva smecherii prin care ma las corupta. Mai întâi se uita sub birou daca stau picior peste picior. Daca da… se strecoara frumusel sub pantoful ridicat si danseaza cadentat alternând cele 2 picioare din spate, aruncându-mi priviri piezise, irezistibile… un fel de… nooo, hai fa si tu o pauza… sa ne mai si distram. Alteori, daca aude celularul… coboara la luminatorul din hol, da la o parte ruleta… aha, a venit C. si tabaraste ca furtuna în camera, de abia mai poate pune frâna în dreptul meu si îmi zice prin cântari prelungi
- Ccccccccc. Este Cccccccc. A venit Ccccccc (parca ar fi reclama la Knoooor :D)
Nu-i loc de refuz evident, ca urmare iesim la strada. Aici ea are foarte multa treaba. Are de citit toate emailurile si blogurile mirositoare, înscrise direct pe rotile masinilor, lasând la rândul ei mesaje de socializare. Va spuneam eu ca e comunicativa. Ma întrece cu vârf si-ndesat. În zilele mai norocoase face cârdasie cu “Prietenul-Prietenul” – catelul patroanei de la Hotel Comfort. Pe asta îl place. E un baietel dandy, tuns întotdeauna dupa frizuri la moda. Oricarei domnite i-ar face placere o astfel de companie. Iar seara se încheie cu o vizita scurta la pisici, o verificare a mâncarii uitate, dupa care se culca linistita fiind toate lucrurile in perfecta ordine... asteptând urmatoarea zi cu placeri macar la nivelul zilei precedente.
Precum ziceam, lucrurile simple sunt cheia unei vieti tihnite.
THE END
----------------------------------------------
Tema era însotita de reguli încâlcite. Îmi pare rau, temele le mai fac... regurile nu le pricep. Cica sa dau mai departe la 10 persoane. Ei asssss! Toti si-au facut temele înaintea mea... asa ca ce bine le sta premiilor îngropate în lanul de grâu, poate le gasesc vreo utilizare în viitor.
In caz ca se gaseste cineva cine a scapat frumusete de tema... va rog poftiti... urmati drumul principal, si la radacina bobului de grâu sapati 5 feet în adâncime... usor la stg... daca suna a gol... acolo e premiul si leapsa. Enjoy :D
Azi am tras jos de pe masă toate revistele cu interioare de case… şi m-am aşternut la făcut temele. Prima tema “In culoare” primită de la preafrumosul motan cu zâmbetul castelan… Sakura desigur :D.
1. Rock in the Wood - Open-Air festivals at Northeim forest stage
Advertising Agency: BBDO Berlin, Germany • Chief Creative Officer: Jan Leube • Creative Directors: Lars Hodeige, Anne Katrin Trybek • Art Director: Lars Hodeige • Copywriter: Anne Katrin Trybek • Photographer: Michaela Rehn • Account Director: Ilka Gülzau • Account Executive: Anne Lippold • Published: March 2009
2.Black Collection 99. There's no colour more loyal to fashion than black.
Advertising Agency: Young & Rubicam France • Creative Director: Les Six • Copywriters: Pierre-Antoine Dupin, Jean-François Bouchet • Art Director: Stephanie Pasteur
3. She's only with him for his biscuits.
Advertising Agency: CLM BBDO /Boulogne Billancourt, France • Creative Directors: Gilles Fichteberg, Jean-François Sacco • Art Director: Lucie Vallotton • Copywriter: Julien Perrard • Photographer: Clive Stewart • Art buyer : Sylvie Etchemaite • Post-Production : Clive Stewart/Picto • Published: March 2010
4. Help us cure the victims of cosmetic tests. Send an sms to 48585 to give 1 euro and contribute to creating a rehab center
Pentru ca am parte de surprize, mi-am zis okay ofer si eu surprize.
Am adus o tava cu apa în care am înmuiat bine coala de hârtie,
am dezgropat cele 2 culori, sigurele ramase
si am început sa fac desene dupa natura. Ma rog, ce a iesit.
De natura câineasca evident :D. Intotdeauna mi-a placut portretul.
ashhhhha
-
si-acum diverse (non)contraste:
[de fir a păr]
Blondă sau Brună?
Sincer... îi cam tot una :)
***
Conform promisiunii facute la: Pisu, Piti, Gina... azi am ajuns la episodul nr. 2 din “cum gândesc animalele”. În primul episod l-am prezentat pe Alex - papagalul ce s-a imaginat om… si a facut tot posibilul sa comunice pe picior de egalitate cu acestia. Azi, nu stiu foarte clar ce am sa va povestesc dar pentru a fi mai aproape de cei care ma citesc, mi-am pregatit studioul foto si am pozat alaturi de revista mea de capatâi :D
Ta-daaaaaam…
Am sa încep sa va povestesc despre Betsy - un border collie din Viena ce stia sa numere aproximativ 340 de jucarii si îsi însusea cu usurinta altele noi. Nu era nevoie sa repeti mai mult de 2 ori cuvântul si acesta era bagat la cutiuta, memorat, recunoscut. Betsy a demostrat si alte abilitati. Pentru gândirea abstracta, oamenii folosesc simboluri, lasând un anumit lucru sa-l reprezinte pe altul. Ei bine si noi-câinii putem sa deslusim asemenea asocieri.
Stapâna lui Betsy - pe nume Schaefer - a chemat-o pe Betsy care a venit si s-a asezat cuminte la picioarele ei cu ochii fixati pe fata ei. Ori de câte ori Schaefer vorbea, Betsy înclina capul în stânga sau dreapta. Domnul de la Institutul de Cercetari a întins lui S. un teanc de fotografii color si i-a cerut sa aleaga una. Fiecare fotografie continea imaginea unei jucarii de catel pe fundal alb - jucarii pe care Betsy nu le mai vazuse niciodata. Putea Betsy sa faca legatura între o imagine bidimensionala si un obiect tridimensional?
S. a ridicat fotografia unui disc pufos colorat în nuantele curcubeului si a îndemnat-o pe Betsy sa-l gaseasca. Betsy a studiat fotografia si chipul lui S., apoi a fugit în bucatarie si a extras din teancul cu jucarii discul respectiv. (stiam eu ca se va descurca :)... acuma desigur ca nu ne-o luam in cap caci nu am construit zgârie nori, nu am scris sonete (adica nu pe hârtie :) caci eu recit sonetele shakespeariene si-n somn). Recunosc, ma simt putin complexata de Betsy, dar tin sa va spun ca poate creierul ei este mai lobat-jelibonat ca al meu, dar inima mea - nici nu a-ncaput în poza :D.
------------------------------------------
O alta povestioara de revista, care mi-a placut, era legata de delfini. Delfinii dupa cum stim, au creier mare ca si oamenii si manipuleaza lumea în care traiesc pentru a face lucrurile posibile.
Deci ea, Elele, (delfina) zvelta, argintie, cu ochii mari frumosi, zâmbitoare ca toti delfinii. Nu era singura, pentru ca un delfin nu vine niciodata singur :D - ei sunt fiinte sociabile ce traiesc în grupuri. El Herman - omul deschis sa comunice. In acest sens a inventat semne facute cu mâna, cu bratul, completate de o gramatica simpla. De exemplu o miscare ca de pompa cu pumnul închis înseamna "cerc", ambele brate întinse deasupra capului însemna "minge". Un gest de vino încoace - era aport. Raspunzând la cerinta "aport, minge, cerc" Elele împingea mingea prin cerc. Daca schimbai ordinea cuvintelor "aport, cerc, minge", ea ducea cercul la minge. In timp, a ajuns sa înteleaga structuri gramaticale mai complexe - ca de pilda "disc, stânga, în cos dreapta" etc.
Se stie ca delfinilor le place sa imite comportamentele instructorilor lor. Ce daca nu seamana fizic unul cu altul? Daca un instructor se apleaca pe spate si ridica un picior si delfinul se aseaza pe spate si îsi ridica coada în aer. Pare o operatiune simpla dar implica constiinta de sine. Trebuie sa te vezi în oglinda, nu-i asa. Mie îmi aduce aminte de exercitiile de Yoga unde întotdeauna greseam sensul :D - te pomenesti ca n-am constiinta de sine suficient dezvoltata LOL.
No bun, de la delfini la balene nu-i decât un pas urias :D. De fapt delfinii sunt cerceii balenelor ;)
Aici puteti scrie "love song for the whale". E unul din site-urile mele preferate. Mi-am tastat numele, am scris cuvinte speciale sa le aud cântecul, si am visat la adâncuri in albastru si turcoaz.
In materie de comunicare orice este posibil. Daca pâna în prezent pentru a comunica cu alte specii, noi, încercam permanent sa-i învatam pe ceilalti sa faca ca si noi si suntem uimiti de rezultate :D. Ne iasa domnule! Nu prea ne iasa inversul. Stau si ma întreb unde e problema:D, cine-i ala marginitu'? ... dar mai avem timp, nu-i totul pierdut.
P.S. O sa va zic un secret. Visez sa înot odata in larg, in marea Rosie, alaturi de delfini. E un vis suprem si imposibil... deoarece nu stiu sa înot si am si frica de mare adânca. :D. Dar pot sa-mi imaginez performanta.
P.S.2 De-acum incolo nu mai scriem despre altii o perioada caci C asteapta sa ma vada pe mine... pe acest site.
Ieri am scapat-o din lesa pe M., asa încât, în loc sa fie ale mele principii de viata înscrise în catastif, m-am trezit cu ale ei :D. No problem, cârpim azi. Nu-i bai ca e cusut cu blanita blonda, nu-i asa.
1. Va aduceti aminte baiatul ala la TV de si-a taiat faimoasa suvita si va aburea spunând "Sa traiti bine". No, era o greseala, lozinca îmi apartine si e usor diferita "Traiul bun". Asta-i principiul de baza. De-aici cladim restul.
2. Nu pup. Niciodata! (transmit bezele dresorului necunoscut care a reusit aceasta performanta)
3. Nu-i padure ca si Centru :D... si nu-i viata de noapte ca si cea de zi. Si chiar stiu ce zic :D.
4. Nimic nu se compara cu Hotelul de 5 stele din Manastur (cartierul general al stapânilor mei). As locui acolo din principiu... dar... deh... ma izbesc de niste imposibilitati tehnice.
5. Eu sunt Stapâna stapânilor mei si nu invers.
6. In viata trebuie sa te porti ca pisica si sa latri ca un câine. [putini trec proba asta :D]
7. Orice poarta deschisa e o noua oportunitate. Nu trec niciodata pe lânga.
8. Nu-i pianul ca si muzicuta. ... cu toate ca, am vazut muzicute mai mari ca franzela :D
9. Pernita mea cu dungi (moderno-hipnotizante) e fara asem'nare :).
10. Iubeste cu dreapta, danseaza cu stânga si toate vor fi la picioarele tale. [nu încercati asta acasa nesupravegheati. Trebuie experienta credeti-ma]
Semneaza cu jelibonul preastimabila doamna JA --------------------------------------------------------------------------------- Dau mai departe la Piti, Maya, Pisu, Corina, Lucky Motanul, Sakura
Eram odata în sala de montaj (locul unde se taiau filmele si se combinau listarile pentru a obtine complexitati sau decupari manuale) cu o doamna experta în astfel de operatiuni... pe vremea când nu se facea expunerea direct pe placa si lucrarea care mi-a mâncat mie 3 luni de zile si nopti, sa fie gata în 3 ore de tipar... deci eram alaturi de doamna aceasta si priveam nedumerita ca adresa cu datele de contact nu pusca cu cadrul de decupare ce urma sa-l facem. Atunci ea ma întreba:
- Aste 2 lucruri trebuie sa potriveasca?
Eu evident, cunoscatoarea propriei mele opere de arta :D, afirm:
- In principiu da...
Un zâmbet usor am vazut mijit pe fata ei si-mi zice
- Si... daca n-avem principiu!?!... ce facem
Am râs bine... si cautaram solutia în cazul lipsei pricipiului.
------------------------------------------------------------------
Deci azi vorbim de principii de viata si conduita. O tema generoasa primita de la Gina.
------------------------------------------------------------------ Principiul numarul 1.
Ca sa cred in ceva mai întâi sap - cercetez. Principiul numarul 2.
Nu mint niciodata. Eventual nu spun tot :). Principiul numarul 3.
Daca pot sa ajut pe cineva aflat într-o situatie imposibila ajut neconditionat... dar sa fie în putinta mea. Principiul numarul 4.
In prietenie si în iubire cred în interschimbul la orice nivel. Nu astept doar sa primesc ci caut sa ofer la rândul meu cât mai mult si o fac dezinteresat fara sa astept neaparat o recompensare. Principiul numarul 5.
Permanent învat ceva. Am sau îmi caut hobbiuri. Îmi chinui mintea cu lucruri, idei. Incerc sa-mi urmaresc anumite vise.
Am sa va povestesc ceva adevarat.
Aveam la un moment dat un profesor de engleza în particular. Era obsedat de cuvinte. N-am facut o ora de gramatica într-un an de zile, dar ma omora cu dictionarul si dictia. Nu stiu cât s-a lipit de mine pentru ca în momentul când am trecut la Dickens în original si... dintr-o pagina A4 am extras 200 de cuvinte noi - n-am mai facut fata si a trebuit sa renunt :D. Il chema (ma rog, cheama pentru ca traieste) S. M. - un tip asa la vreo 75 de ani, batucit de tabieturi, pretentios si plin de pasiuni. Mai avea si alura unui gentilom englez: subtirel, înalt, mare iubitor de tenis si de Opera (cu o cultura la domeniu de stateam cu ochii mari ascultându-l plina de fascinatie). Odata mi-a cântat live o sectiune la care tinea enorm... am pe undeva înregistrarea. Caci no... nici pe mine nu statea bine pielea si obisnuiam sa înregistrez în ascuns lectiile de engleza. Ei bine, întotdeauna când intra pe usa, începea invariabil cu 2-3 fraze despre vreme :D, ca mai apoi sa treaca la subiect. Traia singur, fara copii, nevasta. Cred ca nu fusese niciodata casatorit... dar mi s-a parut curios sa-l vad ca se apucase sa învete portugheza si spaniola. Era foarte pasionat de noua lui distractie. Prin comparatie: tatal meu de aceeasi vârsta... avea ochii stinsi... nu-i mai straluceau la nimic. Imi doresc ca si la 70 - 80 de ani sa învat ceva... sa nu uit sa ma bucur. Sigur ca nu te asteapta nimic la acea vârsta (ma rog, daca te tin baierele pâna atunci)... so what?!?! Incape domnule... mult si bine...
Principiul numarul 6.
Iubesc independenta si libertatea personala. Principiul numarul 7.
Respect independenta si libertatea altora. Stiu ca pe oameni trebuie sa-i iei asa cum sunt, nu vei putea sa-i schimbi. Este vorba de un soi de toleranta speciala. Principiul numarul 8.
Viata este muzica sufletului - mintii. Muzica este viata.
Principiul numarul 9.
Nutresc un respect pentru orice forma de viata, nu trebuie sa fie neaparat umana. Principiul numarul 10.
In lipsa vreunui principiu prin definitie inventam un principiul interimar :D.
Sa ma prezint.
Sunt blonda natural, ochi caprui – negri sticlosi, cu un contur rimelat de la mama natura, temperamentala, lipicioasa… si cu stapâni :-) . Multi! Unii ma plimba, altii îmi dau papica, altii ma tin ca preshut la calculator si-mi dau mângâieri la greeeu.
M-am prins ca daca vrei sa o duci bine sa te tii prietena cu toti. Si cum nu mi-e nici foarte greu, profit de animalele astea cu doua picioare cum vreau eu :D.
Voi tot expune ciorne furate de la stapâna mea.
